Franţa trebuie să ceară ”iertare” Polineziei franceze pentru teste nucleare efectuate pe atolii acesteia, îndeamnă autorii unui raport de anchetă parlamentară făcut public marţi, o etapă fundamentală în vederea unei ”reconcilieri” cu acest teritoriu, marcat de grave consecinţe sanitare şi de mediu, relatează AFP.
”Ancheta a alimentat convingerea Comisiei de Anchetă potrivit căreia o cerere iertare din partea Franţei Polineziei franceze se impune. Această cerere nu este un simplu simbol şi nici o cerere de căinţă”, scriu autorii raportului Comisiei de Anchetă privind consecinţele testelor nucleare efectuate în această colectivitate de peste mări de către Franţa în perioada 1966-1996.
”Ea trebuie să fie un demers sincer, o etapă fundamentală în cadrul unui proces de reconciliere între Poliniezia franceză şi stat”, scriu preşedintele Comisiei, deputatul din Finistère Didier Le Gac (EPR) şi raportoarea Mereana Reid-Arbelot (GDR), o deputată polineziană.
Ei văd în acest gest un ”act sobru” în vederea ”tratării cu calm a acestei părţi a istoriei noastre”.
Această cerere de iertare este necesar să se înscrie în legea organică din 2004 privind statutul autonomiei Polineziei, propun ei, apreciind că ”Parlamentul este necesar să facă acest gest în numele Naţiunii”.
Ei recomandă să se înfiinţeze o Comisie de istorici şi cercetători care să ”desfăşoare o activitate de fond centrată asupra studierii tuturor arhivelor privind politica franceză de experimentare nucleară franceză în Polinezia franceză”, care să constituie ”baza istorică a unei memorii comune”.
Timp de 30 de ani, Franţa a desfăşurat 193 de teste nucleare în Polinezia, sub egida Centrului de Experimentare la Pacific (CEP), şi alte 17 teste în Algeria (1960-1966), care i-au permis să se doteze cu arma atomică.
”BIODIVERSITATE BULVERSATĂ”
Aceste teste au avut consecinţe grele sanitare şi de mediu, subliniază autorii raportului, care propun o serie de recomandări privind preluarea îndemnizării victimelor şi recunoaşterea pagubelor de mediu şi repararea acestora.
”Autorităţile au estimat că necesitatea păstrării aparenţei unor tiruri fără risc şi perfect stăpânite trebuie să prevaleze asupra protecţiei sanitare a populaţiilor în cazul unor precipitaţii radioactive superioare previziunilor”, se subliniază în document.
La 60 de ani de la începutul acestei campanii nucleare, sute de polinezieni aşteaptă în continuare o recunoaştere oficială a bolilor pe care le pun pe seama testelor.
CPS – un organism local de securitate socială – estimează la peste un miliard de euro costul patologiilor induse de radiaţii şi intenţionează să trimită factura statului.
”Comisia de Anchetă parlamentară deschide o nouă pagină a adevărului şi dreptăţii în luarea în seamă a consecinţelor sanitare, de mediu şi sociale ale testelor nucleare”, salută într-un comunicat comun Campania Internaţională în favoarea Abolirii Armelor Nucleare (ICAN) şi Observatorul Armamentelor.
Aceste organizaţii îndeamnă la aplicarea ”cât mai rapidă” a celor 45 de recomandări din raport, mai ales a celor care propun ”anularea creinţei pragului millisievert”, o măsură folosită în evaluarea impactului radioactivităţii asupa corpului uman, ”a cărui reconstituire nu are nicio valoare ştiinţifică”.
Înţelegerea consecinţelor sanitare ”este deosebit de îngreunată din cauza culturii secretului care a minimalizat riscurile radiologice şi impactul acestora înainte, în timpul şi după activităţile CEP”, se arată în raport.
Autorii raportului recomandă realizarea unui studiu epidemiologic în vederea descoperirii unei eventuale ”supraincidenţe a anumitor tipuri de patologii”, deoarece ”dispozitivele de radioprotecţie” ”nu au fost puse în acţiune sau (au fost puse în acţiune) doar în mod lacunar, tardiv şi parţial”.
În privinţa mediului, Comisia deplânge ”consecinţele de durată” ale acestor teste – dintre care 46 au fost atmosferice.
”Unele dintre poluările rezultate din activităţile CEP au putut fi reparate, iar o parte a spaţiilor afectate a ajuns la un nou echilibru, însă biodiversitatea a fost bulversată, rămân poluări şi continuă pe termen foarte lung”, potrivit autorilor raportului.
Raportoarea Mereana Reid-Arbelot îşi exprimă speranţa să apară un proeict de lege care să permită o mai bună indemnizare a victimelor.
Aceste reparaţii, afirmă autorii raportului, vor necesita o ”refondare” a legii din 2010 care a înfiinţat Comitetul de Indemnizare a Victimelor Testelor Nucleare (CIVEN).
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa [email protected].
