Oamenii de ştiinţă au trecut o „piatră de hotar” pe calea fuziunii nucleare prin menţinerea unei plasme timp de peste 22 de minute, un record, în reactorul operat de CEA (Comisia pentru energie atomică) la Cadarache, în departamentul Bouches-du-Rhône din sudul Franţei, a anunţat marţi organizaţia, relatează AFP.
Fuziunea nucleară, care promite o energie curată, sigură, puţin costisitoare şi practic inepuizabilă, face obiectul cercetării fundamentale de zeci de ani. Ea constă în reproducerea reacţiilor care au loc în centrul stelelor, prin asamblarea a două nuclee atomice derivate din hidrogen. Acesta este opusul procesului de fisiune, utilizat în centralele nucleare actuale, care constă în ruperea legăturilor dintre nucleele atomice grele.
Pentru a provoca o fuziune nucleară este nevoie de temperaturi de cel puţin 100 de milioane de grade Celsius, pentru a crea şi limita plasma. Acest gaz fierbinte, încărcat electric, tinde să devină instabil, ceea ce poate provoca pierderi de energie şi deci poate limita eficienţa reacţiei.
La 12 februarie, reactorul tokamak West, exploatat de Comisariatul francez pentru energie atomică şi energii alternative (CEA) la Cadarache, a reuşit să menţină o plasmă timp de 1.337 de secunde, „bătând cu 25% recordul anterior” stabilit în China în ianuarie, a anunţat CEA într-un comunicat de presă. Obţinerea unei „plasme lungi” arată că „avem control asupra producerii, dar şi asupra menţinerii sale”, a declarat pentru AFP Anne-Isabelle Étienvre, director al cercetării fundamentale la CEA.
Oamenii de ştiinţă încă trebuie să depăşească o serie de „obstacole tehnologice” înainte ca fuziunea termonucleară să poată „produce mai multă energie decât consumă”, ceea ce nu este încă cazul, a subliniat ea.
În lunile următoare, echipa lui West intenţionează să obţină „durate de plasmă foarte lungi, de ordinul câtorva ore acumulate” şi să încălzească „această plasmă la o temperatură şi mai ridicată pentru a se apropia cât mai mult posibil de condiţiile aşteptate în plasmele de fuziune”, precizează CEA. Dar şi „pentru a analiza impactul plasmei asupra duratei de viaţă a componentelor interne ale tokamak-ului în faţa acestei plasme intense”, adaugă Isabelle Étienvre.
Scopul este de a „pregăti cât mai bine posibil exploatarea ştiinţifică a Iter”, proiectul de reactor experimental lansat în 1985 de Uniunea Europeană, China, Coreea de Sud, Statele Unite, India, Japonia şi Rusia, explică ea. Programată iniţial pentru 2025, producţia primei plasme în Iter, care se confruntă cu întârzieri considerabile şi depăşiri de costuri, a fost amânată în vară pentru cel puţin 2033.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa [email protected].
