Sociologul Gelu Duminică afirmă că, în spatele faptelor celor trei adolescenţi care au ucis un altul în judeţul Timiş, ”stau poveşti de viaţă care încep cu multe lipsuri şi frustrare” – lipsa de acompaniere din partea părinţilor, lipsa unui mediu unde copilul să fie echilibrat emotional, lipsa unor instituţii solide, lipsa de sprijin, lipsa de modele, lipsa de speranţă. Situaţia, crede specialistul, nu a apărut ”în vid” şi nu este doar despre ce s-a întâmplat, ci despre tot ce nu am făcut cu toţii la timpul potrivit.
Sociologul Gelu Duminică apreciază că incidentul ”care a zguduit România în ultimele zile” – adolescenţii din judeţul Timiş care şi-au ucis un prieten pentru că ”avea ce ei nu aveau” – ”este şi o oglindă crudă în care se reflectă rănile unei societăţi care, de prea mult timp, a lăsat în urmă exact pe cei mai vulnerabili: copiii”.
”În spatele faptelor stau poveşti de viaţă care încep cu multe lipsuri şi frustrare. Lipsa de acompaniere din partea părinţilor, lipsa unui mediu unde copilul să fie echilibrat emotional, lipsa unor instituţii solide, lipsa de sprijin, lipsa de modele, lipsa de speranţă, etc. În logica sociologică, astfel de evenimente nu apar niciodată în vid, este de părere socialogul.
Potrivit acestuia, ”adolescenţii implicaţi sunt produsul unor medii în care sărăcia este mai ales relaţională şi emoţională”.
”Când un copil creşte într-o lume în care nu are acces la oportunităţi, în care părinţii sunt copleşiţi sau absenţi, în care şcoala nu reuşeşte să-l prindă înainte să cadă, iar comunitatea nu are resurse să-l susţină, frustrarea devine extrem de vizibilă, iar violenţa, deseori, mod de acţiune. În astfel de situaţii, diferenţele materiale devin scânteia care aprinde un foc deja mocnit. Copiii care au mai puţin nu sunt invidioşi (personal nu cred că în acest caz acesta a fost resortul), cum ni se spune acum; sunt adesea ruşinaţi, marginalizaţi, împinşi într-o lume în care valoarea personală se măsoară în obiecte”, apreciază Gelu Duminică.
Acesta consideră că, atunci când societatea transmite constant mesajul că ”ai valoare dacă ai”, ”nu e de mirare că unii ajung să creadă că singura cale de a obţine este prin forţă şi violenţă”.
”Şi nu vreau să justific în vreun fel tot ceea ce s-a întâmplat ci, mai degrabă, să contribui la înţelegerea fără de care nu putem vorbi de prevenţie. Ceea ce vedem acum este rezultatul unui cumul de vulnerabilităţi: familii fragile, comunităţi slabe, şcoli suprasolicitate, servicii sociale insuficiente, lipsa intervenţiilor timpurii, etc. În România, încă ne prefacem că problemele copiilor se rezolvă «în familie», deşi ştim bine că multe familii nu au nici resursele, nici competenţele, nici sprijinul necesar. Ne prefacem că şcoala poate suplini totul, deşi profesorii sunt lăsaţi singuri în faţa unor realităţi sociale pe care nu le pot controla. Ne prefacem că «nu e treaba noastră», până când tragedia ne obligă să privim. Şi, culmea, mai de fiecare dată plasăm responsabilitatea în afara noastră”, a mai scris pe reţelele de socializare Gelu Duminică.
Acesta se întreabă: ”Ce facem cu copiii aceştia?”
”Pentru că nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece şi să credem că astfel de lucruri oribile nu se pot întâmpla, că doar avem foarte mulţi copiii care cresc în medii similare şi care sunt invizibili până când devin periculoşi pentru ei înşişi sau pentru alţii. Cum facem ca drumul lor să nu alunece spre anomie şi cum intervenim atunci când semnele ne indică că nu sunt pe cel mai bun drum? Răspunsul nu stă într-o singură entitate, fie ea şi familia, şi nici într-o singură instituţie. Stă într-o reţea de sprijin care ar trebui să acţioneze coerent, pe care noi o avem pe hârtie, dar care în realitate este aproape inexistentă: familie, şcoală, comunitate, servicii sociale, politici publice”, crede specialistul.
Gelu Duminică apreciază că răspunsul stă, de asemenea, ”în capacitatea noastră de a vedea copilul înainte de a vedea problema”.
”Stă în decizia de a investi în prevenţie şi de a înţelege că fiecare copil lăsat în urmă devine, mai devreme sau mai târziu, o rană a întregii societăţi. Din păcate, oricât de tare nu ne place să auzim asta, tragedia aceasta nu este doar despre ce s-a întâmplat. Este despre ce nu am făcut cu toţii, la timpul potrivit”, conchide Gelu Duminică.
Un adolescent de 13 ani şi unul de 15, din judeţul Timiş, au ucis cu un topor şi cu un cuţit un alt băiat de 15 ani. După comiterea faptei, un alt adolescent de 15 ani a fost chemat să ajute la incendiarea şi îngroparea trupului.
Cei doi tineri de 15 ani au fost arestaţi, cel de 13 ani nu răspunde penal.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa [email protected].
