Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că acordarea selectivă a indemnizaţiei magistraţilor este susceptibilă să producă o diferenţă de tratament incompatibilă cu principiul egalităţii de tratament consacrat de Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Instanţa supremă consideră că acest drept salarial trebuie analizat ca element de remunerare din perspectiva standardelor europene referitoare la egalitatea de tratament.
Reprezentanţii ICCJ au anunţat că, în şedinţa publică de luni, 26, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a soluţionat sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 447/1/2026.
Sesizarea a vizat interpretarea dispoziţiilor art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum acestea au fost clarificate prin Decizia nr. 13 din 13 martie 2023 a Instanţei supreme, prin raportare la principiul egalităţii de tratament consacrat de dreptul Uniunii Europene.
”În urma examinării sesizării, Înalta Curte a admis, în parte, sesizarea şi a stabilit că indemnizaţia prevăzută de art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 constituie un element de remunerare în sensul dreptului Uniunii Europene, iar acordarea sa selectivă, în absenţa unei diferenţe obiective şi verificabile în conţinutul sau valoarea muncii efectiv prestate de categoriile de beneficiari faţă de cele de non-beneficiari, este susceptibilă să producă o diferenţă de tratament incompatibilă cu principiul egalităţii de tratament consacrat de Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi de prevederile art. 20, 21 şi 31 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, astfel cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene”, au transmis reprezentanţii ICCJ.
Ei au menţionat că acordarea acestui drept salarial numai anumitor categorii de magistraţi nu poate fi justificată exclusiv printr-un criteriu formal.
”Instanţa supremă a reţinut că acest drept salarial trebuie analizat ca element de remunerare din perspectiva standardelor europene referitoare la egalitatea de tratament. Prin urmare, acordarea sa numai anumitor categorii de magistraţi nu poate fi justificată exclusiv printr-un criteriu formal, în lipsa unor diferenţe reale, obiective şi verificabile privind activitatea efectiv desfăşurată”, au anunţat reprezentanţii ICCJ.
Totodată, a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea referitoare la chestiunea de drept privind interpretarea efectelor aceleiaşi decizii, respectiv dacă acest drept trebuie considerat element al indemnizaţiei de încadrare, apreciind că această fusese deja lămurită anterior.
Hotărârea este obligatorie.
