Milioane de locuitori din Iran s-au trezit izolaţi digital de restul lumii începând cu 28 februarie, când Statele Unite şi Israelul au atacat ţara. Întreruperea conexiunii la internet, decisă de autorităţi, a avut consecinţe grave pentru sectoarele economice care depindeau de internet, precum tehnologiile de vârf şi comerţul online, informează AFP.
Privat practic de internet, la fel ca majoritatea iranienilor de la începutul războiului din Orientul Mijlociu, Amir-Hassan, un angajat în domeniul IT în vârstă de 39 de ani, a reuşit în sfârşit să se reconecteze, dar numai prin intermediul unui serviciu privilegiat şi cu plată, care este departe de a fi apreciat de toată lumea.
Amir-Hassan nu a ezitat când a primit un mesaj prin care i se propunea să se aboneze la un nou serviciu, rezervat anumitor profesionişti şi întreprinderi, numit Pro Internet.
„Aveam cu adevărat nevoie de el. Trebuia să am acces la internet pentru a-mi asigura venituri regulate”, explică el pentru AFP, precizând că a plătit echivalentul a 9,4 euro pentru un pachet iniţial de 50 de gigaocteţi.
Pe 5 aprilie, organizaţia neguvernamentală de monitorizare a securităţii cibernetice NetBlocks a anunţat că această întrerupere a doborât recordul de durată pentru o ţară întreagă.
Intranetul local, supus unor restricţii severe, a continuat totuşi să funcţioneze, permiţând conectarea la site-uri naţionale, la servicii bancare sau la aplicaţii aprobate de stat.
Accesul la reţea a fost deja puternic restricţionat în timpul protestelor antiguvernamentale din ianuarie.
Noul sistem de acces condiţionat stârneşte nemulţumiri.
„Acest model care stabileşte categorii şi clasificări pentru internetul din Iran nu este bun”, consideră Amir-Hassan: „Este evident că este o modalitate de a face bani” pentru stat.
Datorită conexiunii sale, bărbatul în vârstă de 30 de ani a putut accesa aplicaţiile de mesagerie WhatsApp şi Telegram, dar nu şi alte platforme precum Instagram, X şi YouTube, care sunt de mult timp inaccesibile în Iran fără o reţea virtuală privată (VPN) pentru a ocoli blocajele.
Unora dintre abonaţi li se reproşează că fac jocul unui guvern care „oferă (acest serviciu) în mod nejustificat”, remarcă Amir-Hassan.
Iar unor profesionişti care ar avea dreptul la un astfel de acces nu li s-a oferit acest lucru, cum ar fi Behrouz Mahmoudi-Bakhtiari, profesor de lingvistică la Universitatea din Teheran, care afirmă că nu poate accesa internetul decât de la locul de muncă.
„Imediat ce ieşim din universitate, redevenim cetăţeni de mâna a treia, nu mai avem acces la internet”, s-a plâns el, în timp ce unii dintre colegii săi au primit „cheia”.
Ziarul reformist Shargh şi alte mijloace de informare în masă au criticat un „internet pe porţii”, ceea ce înseamnă „transformarea internetului (…) într-un privilegiu”.
Situaţia va reveni la normal „odată ce umbra războiului va dispărea”, a asigurat purtătoarea de cuvânt a guvernului, Fatemeh Mohajerani, atribuind responsabilitatea ameninţărilor „duşmanilor” americani şi israelieni asupra securităţii ţării.
În ultimii ani, iranienii s-au obişnuit să folosească VPN-uri pentru a accesa marile platforme de socializare. Însă, în plină criză economică, pe fondul unei inflaţii ridicate, plata abonamentului „Pro Internet” reprezintă o cheltuială suplimentară deloc neglijabilă.
„Volumul de date oferit la acest preţ nu merită”, consideră Mehdi, un grafician în vârstă de 34 de ani, care a optat totuşi pentru acest serviciu în scop profesional, dar recunoaşte că „nu toată lumea îşi poate permite”.
Kaveh, un artist de 38 de ani, nu s-a abonat la Pro Internet, deşi a avut această posibilitate. Serviciul reprezintă „un pic de libertate, acordată unora dintre noi ca o favoare, la un preţ de zece ori mai mare decât în mod normal”, consideră el.
