Creşterea puternică a randamentelor obligaţiunilor la nivel global împinge în sus costurile de finanţare şi obligă guvernele, companiile şi consumatorii să se pregătească pentru posibilitatea ca perioada creditării scumpe să dureze ani de zile, potrivit CNBC.
Randamentele obligaţiunilor au ajuns în ultimele zile la maxime multianuale. Titlurile germane pe 10 ani au atins cel mai ridicat nivel din 2011, randamentele japoneze cu aceeaşi maturitate se menţin peste 3%, cele americane au urcat la maximul din noiembrie 2023, iar obligaţiunile britanice au atins cel mai ridicat nivel de după 2008.
Presiunile sunt alimentate de emisiunile masive de datorie publică, creşterea preţului petrolului, care a reaprins temerile privind inflaţia, şi perspectiva ca băncile centrale să menţină politica monetară restrictivă pentru mai mult timp.
„Aceasta este continuarea unei tendinţe pe termen mediu care va persista mulţi ani”, a declarat Robin Brooks, cercetător senior la Brookings Institution.
Guvernele se confruntă cu facturi tot mai mari pentru dobânzi
Statele sunt printre cele mai expuse la creşterea randamentelor. Datoriile publice sunt deja ridicate în numeroase economii, iar refinanţarea obligaţiunilor ajunse la scadenţă la dobânzi mai mari va majora treptat costurile şi va pune presiune pe bugete.
„Cele mai vulnerabile state sunt cele care combină deficite fiscale mari, datorii ridicate şi dependenţă de capitalul extern. Franţa iese în evidenţă în rândul pieţelor dezvoltate”, a declarat Masahiko Loo, strateg senior pentru venit fix la State Street Investment Management.
În economiile emergente, ţările cu deficite bugetare şi externe simultane sunt deosebit de vulnerabile.
Japonia ilustrează amploarea problemei. Datoria guvernamentală depăşeşte 200% din PIB, iar serviciul datoriei este estimat să reprezinte peste 25% din cheltuielile guvernamentale în anul fiscal 2026.
„Cu cât randamentele cresc mai mult, cu atât traiectoria fiscală pe termen lung devine mai inconfortabilă pentru multe ţări”, au arătat analiştii Deutsche Bank.
Companiile îndatorate, printre cele mai vulnerabile
Creşterea dobânzilor va afecta şi companiile care trebuie să-şi refinanţeze datoriile sau să obţină capital pentru investiţii. Cele cu datorii mari, bilanţuri mai slabe sau împrumuturi cu dobândă variabilă sunt cele mai expuse.
Companiile cu capitalizare mică tind să deţină mai multe datorii cu dobândă variabilă decât marile corporaţii, astfel că cheltuielile lor cu dobânzile pot creşte rapid.
Printre sectoarele vulnerabile se numără imobiliarele comerciale, companiile susţinute de fonduri de private equity, portofoliile de creditare directă şi firmele de software de calitate mai redusă, multe dintre acestea fiind finanţate în perioada în care capitalul era abundent şi ieftin.
Boom-ul investiţiilor în inteligenţă artificială adaugă o nouă presiune. Companiile tehnologice emit volume uriaşe de datorie pentru construirea centrelor de date şi a infrastructurii asociate, concurând cu guvernele şi alte companii pentru capitalul investitorilor.
Dobânzile mai mari pot face unele proiecte, inclusiv fabrici, centre de date sau achiziţii, mai puţin viabile din punct de vedere economic.
Consumatorii cu venituri mici vor resimţi cel mai puternic efectele
Randamentele ridicate ale obligaţiunilor pe termen lung se transmit către creditele ipotecare, împrumuturile auto şi alte forme de creditare a populaţiei, însă efectele vor fi distribuite inegal.
Consumatorii cu venituri mici sunt cei mai vulnerabili, deoarece o parte mai mare din salariile lor este destinată ratelor şi bunurilor esenţiale. Gospodăriile mai bogate pot beneficia, în schimb, de randamente mai mari ale economiilor şi pot absorbi mai uşor creşterea ratelor.
Efectele ar putea apărea treptat, pe măsură ce creditele cu dobândă fixă ajung la scadenţă şi trebuie refinanţate. Dacă presiunea asupra gospodăriilor cu venituri mici determină reducerea consumului, consecinţele s-ar putea extinde în economie.
Acţiunile intră şi ele sub presiune, obligaţiunile devin mai atractive
Pieţele bursiere au rezistat până acum creşterii randamentelor, susţinute de rezultatele companiilor şi de optimismul privind câştigurile de productivitate generate de inteligenţa artificială.
Dobânzile mai mari fac însă obligaţiunile guvernamentale, considerate mai sigure, mai atractive în raport cu acţiunile şi reduc valoarea actuală atribuită profiturilor viitoare ale companiilor.
„La un moment dat, randamentele mai mari devin dureroase pentru acţiuni”, a declarat Natalia Lojevsky, director general la CIFC Asset Management.
Pentru cumpărătorii de obligaţiuni noi, randamentele ridicate oferă însă o protecţie mai mare prin veniturile obţinute din cupoane.
Deutsche Bank estimează că randamentul titlurilor americane de Trezorerie pe 10 ani ar putea urca până la aproximativ 5,5% în următorul an, înainte ca pierderea de capital provocată de scăderea preţului obligaţiunilor să depăşească veniturile din cupoane. Pe un orizont de doi ani, randamentul ar trebui să ajungă la aproximativ 6,4% pentru ca randamentul total nominal al investiţiei să devină negativ.