În ianuarie 2023, soţii Simona şi Marius Călinescu au luat decizia de a-şi înscrie cei doi copii – Maria şi Sasha – la o şcoală în Barcelona, când copiii aveau 15, respectiv 11 ani, şi se aflau chiar în mijlocul anului şcolar. Hotărârea a fost grăbită de fiica lor Maria, care la acel moment era în clasa a VIII-a şi se pregătea intens pentru Evaluarea Naţională. Deşi pasionată de biologie marină şi sporturi acvatice, Maria se simţea prinsă ca într-o menghină de cantitatea enormă de teme şi de pregătiri pentru Evaluarea Naţională. Nu doar că timpul pentru ceea ce o pasiona se redusese dramatic, dar Maria nu vedea nicio perspectivă în ţară pentru a studia ceea ce o interesa cu adevărat, relatează News.ro.
A început să se documenteze pe cont propriu despre posibilităţile de a studia în străinătate, însă nu se simţea pregătită să plece singură şi să se despartă de familie. Când intenţiile ei au devenit din ce în ce mai clare şi mai serioase, părinţii au hotărât să facă tot posibilul să o ajute. După un demers rapid de contactare a unor şcoli publice din Barcelona, unde locuiau alţi membri ai familiei, Simona şi Marius au reuşit în doar trei săptămâni să-i înscrie pe copii la noua lor şcoală. Decizia a fost cu atât mai curajoasă cu cât părinţii nu se puteau muta în întregime cu activitatea în Spania, amândoi lucrând împreună la propriul cabinet de stomatologie. Mutarea a fost însă posibilă pentru că Simona şi Marius au făcut convenţia de a face pe rând naveta Bucureşti-Barcelona, astfel încât copiii să aibă mereu un părinte lângă ei şi pe amândoi la final de săptămână.
La doi ani după această schimbare majoră, News.ro a stat de vorbă cu Simona Călinescu pentru a înţelege mai bine cum funcţionează sistemul de educaţie din Barcelona şi care sunt marile diferenţe faţă de sistemul românesc.
Înscrierea s-a derulat cu o rapiditate surprinzătoare. „Am vizitat trei şcoli într-o singură zi, pe 13 ianuarie, iar la prima ni s-a spus că există câte un loc disponibil pentru fiecare copil. Am aplicat imediat la Consorţiul pentru Educaţie din Catalonia, ne-am făcut mutaţia şi am obţinut numărul de identificare pentru străini. Răspunsul pozitiv a venit în doar zece zile, iar pe 6 februarie copiii erau deja în prima lor zi de şcoală din Barcelona”, povesteşte Simona.
Ce i-a surprins cel mai mult a fost atitudinea directoarei, care, întrebată dacă cei mici se vor adapta, a răspuns simplu: „Problema asta e a părinţilor, nu a copiilor.”
Şi într-adevăr, Sasha şi Maria au fost primiţi cu zâmbete, într-o comunitate multiculturală, cu elevi din peste 30 de naţionalităţi.
Cum se face religia la o şcoală cu finanţare mixtă
Şcoala aleasă este una publică, de tip concertada, care are finanţare de la stat, dar şi contribuţii din partea părinţilor pentru activităţi extraşcolare şi susţinere din partea bisericii. În ciuda finanţării parţiale a bisericii, ora de religie este una în care elevii învaţă despre toate religiile, iar notele se acordă în funcţie de proiectele pe care aceştia le realizează alături de colegi şi sub îndrumarea unor profesori care au competenţă pe tematica aleasă de copii:
„Sasha a avut de făcut un proiect despre arhitectura specifică lăcaşelor de cult în diverse religii. Atunci a primit sprijinul profesorului de arte. Altădată, a avut de făcut un proiect care conecta simbolurile marilor religii cu preparatele tradiţionale asociate acestor religii şi, în acelaşi proiect, elemente ale creştinismului care trebuiau conectate cu anumite categorii legate de religia creştină. Pentru acest proiect echipa lui a avut nevoie de ajutorul profesorului de fizică, pentru că proiectul presupunea şi realizarea unui circuit electric. Practic, legarea corectă a conectorilor era semnalizată prin aprinderea unui LED”, spune Simona.
30 de elevi într-o clasă
Clasele sunt formate din aproximativ 30 de elevi, dar pentru activităţi sunt împărţiţi în grupuri mai mici, de câte 20, numite „triplete”, care reunesc toţi elevii dintr-un an de studiu. Practic, cele două clase se sparg în trei clase, unele care lucrează la ştiinţe reale, alta la ştiinţe sociale şi invers.
Ştiinţele exacte şi sportul sunt predate în limba engleză, iar pentru copiii care nu cunosc spaniola şi catalana există un program intensiv de învăţare a limbilor: „În primii doi ani, şcoala oferă suport de limbă catalană şi spaniolă între 3-5 ore pe săptămână, cu grup restrâns de elevi, în funcţie de nivelul acestora. Programul se numeşte Acollida, iar copiii sunt retraşi de la anumite ore pentru a beneficia de acest suport intensiv de limbă. La început se fac 5 ore pe săptămână, apoi acestea se reduc treptat, pe măsură ce copilul devine tot mai avansat, şi pentru a nu pierde materia de la celelalte ore”.
Învăţare prin proiecte şi practică
Stilul de predare pune accent pe proiecte – individuale, de grup sau ale întregii clase. Elevii muncesc intens la ştiinţe şi la disciplinele sociale, unde învaţă prin experimente, excursii şi activităţi practice. „Copiii nu sunt puşi să memoreze lecţii. Sunt evaluaţi prin proiecte şi teste, dar accentul cade pe curiozitate, cercetare şi întrebări”, spune Simona.
Un aspect interesant este că la muzică copiii studiază instrumentele muzicale pe rând, cu scopul de a ajunge să cânte scurte partituri la fiecare. De asemenea, elevii fac câte două sporturi în fiecare trimestru şi câte un stil de dans.
Fără comparaţii între copii şi cu planuri individualizate
Relaţia profesor-elev este una apropiată – copiii se adresează pe nume profesorilor, iar fiecare clasă are un tutore desemnat, responsabil de legătura cu familia.
„Există trei tutori pentru două clase, astfel încât comunicarea este constantă şi personalizată”, explică Simona.
În fiecare an se schimbă tutorele clasei, de asemenea şi profesorii, însă această schimbare este comunicată din timp copiilor, astfel încât ei sunt pregătiţi la începutul fiecărui an şcolar.
Un alt aspect esenţial al sistemului catalan este abordarea diferenţelor dintre elevi.
„Se lucrează în funcţie de nivelul fiecăruia, fără comparaţii. La finalul trimestrului primim acasă un plan individualizat pentru fiecare copil şi o fişă de analiză pentru fiecare materie. Tutorele cheamă părintele pentru o discuţie individuală, în care sunt prezentate atât punctele tari, cât şi aspectele ce necesită mai multă atenţie acasă şi la şcoală”, povesteşte Simona. Performanţa este încurajată prin activităţi în grupuri restrânse, adaptate abilităţilor fiecărui elev.
Un detaliu care i se pare definitoriu este interdicţia totală a telefoanelor în şcoală, inclusiv la liceu. „Copiii au nevoie să socializeze, să fie prezenţi unii lângă alţii. Este o regulă care chiar face diferenţa”, spune ea.
În ciuda faptului că nu există grupuri de Whatsapp cu părinţii, iar întreaga comunicare se face prin intermediul e-mail-ului şi direct cu tutorele, Simona consideră că acest tip de comunicare funcţionează cât se poate de eficient iar feedback-ul primit este unul consistent şi constant.
Teme făcute la şcoală
Programul zilnic este gândit astfel încât cei mici să-şi rezolve mare parte din teme în cadrul orelor. Ziua începe la 8:00 sau 9:00 şi include o pauză de prânz de 90 de minute, pe care copiii îl pot lua acasă sau la şcoală, după care aceştia revin în clase până la ora 17:00. „Există ore dedicate special pentru lucru personal, când elevii îşi pot face temele sau pot studia individual”, explică Simona.
Sistemul spaniol cuprinde şase ani de primar şi patru ani de ESO (echivalentul gimnaziului). După clasa a 10-a, elevii aleg între Bacalaureat (doi ani, cu examen la şase materii) şi Ciclu formativ (patru ani, cu examen la trei materii şi diplomă de meserie). „La liceu, programul se concentrează mai mult dimineaţa şi există multe ore de muncă individuală”, povesteşte Maria.
Rolul familiilor în şcoală
Părinţii sunt organizaţi într-o Asociaţie de Familii (AFA), care gestionează activităţi extra curriculare şi evenimente. În cadrul şedinţelor cu părinţii se discută aspecte generale şi organizatorice, iar pentru probleme individuale comunicarea se face direct cu tutorele.
În ceea ce priveşte lecţiile învăţate ca părinţi , Simona spune: „Am învăţat aici că un copil are nevoie de libertate. Nu trebuie constrâns doar cu teme, ci lăsat să exploreze, să interacţioneze cu lumea şi cu mediul, pentru a-şi construi încrederea în sine”.
Pentru profesorii din România, mesajul ei este clar: „Încurajaţi creativitatea şi lăsaţi copiii să pună întrebări!” Iar pentru părinţi, îndemnul este la fel de simplu şi esenţial: „Răbdare.”
Editor : Monica Bonea
