O nouă analiză a eşantioanelor selenare colectate de misiunea chineză Chang’e-6 a confirmat ipoteza conform căreia Luna a fost acoperită în totalitate, în primele etape ale existenţei sale, de un „ocean de magmă” topită, oferind dovezi esenţiale pentru înţelegerea originii şi evoluţiei satelitului natural al Pământului.
Studiul, condus de o echipă comună de cercetare organizată de Administraţia Naţională Spaţială Chineză (CNSA), a fost publicat în cel mai recent număr al revistei Science, transmite vineri agenţia Xinhua, potrivit Agerpres.
Misiunea Chang’e-6 din 2024 a realizat prima prelevare de probe de pe partea îndepărtată a Lunii, reuşind să aducă pe Pământ 1.935,3 grame de material selenar din Bazinul Apollo, din craterul de impact Bazinul Polul Sud-Aitken (SPA).
Echipa de cercetare de la Institutul de Geologie – Academia Chineză de Ştiinţe Geologice a primit două grame din aceste probe prelevate de Chang’e-6 pentru a-şi desfăşura cercetările.
Conform studiului, compoziţia bazaltului, un tip de rocă vulcanică, atât din partea îndepărtată (invizibilă de pe Pământ), cât şi din cea apropiată a Lunii s-a dovedit similară. Bazaltul prezent în probele prelevate de Chang’e-6 are o vechime de 2,823 miliarde de ani, iar caracteristicile sale susţin modelul oceanului magmatic selenar. Cercetarea sugerează, de asemenea, că evenimentul de impact care a creat Bazinul SPA ar fi putut modifica mantaua timpurie a Lunii, potrivit lui Liu Dunyi, cercetător principal în cadrul institutului.
Modelul oceanului magmatic selenar a fost stabilit anterior pe baza eşantioanelor prelevate din partea apropiată a Lunii. Potrivit acestui model, în prima za fază, Luna a trecut printr-un proces global de topire, care a dus la formarea unui vast ocean de magmă. Pe măsură ce acest ocean s-a răcit şi s-a cristalizat, mineralele mai puţin dense au plutit la suprafaţă şi au format crusta selenară, în timp ce mineralele mai dense s-au scufundat, formând mantaua. Materialele topite rămase, îmbogăţite cu elemente incompatibile, au format stratul KREEP, al cărui nume provine de la iniţialele componentelor sale esenţiale, potasiu (K), elemente de pământuri rare (REE) şi fosfor (P), a explicat Liu.
Cu toate acestea, timp de decenii, toate probele selenare au provenit din partea apropiată a Lunii, lăsând modelul incomplet. „Fără eşantioane de pe partea îndepărtată era ca şi cum ai rezolva un puzzle din care lipsesc jumătate dintre piese”, a explicat Liu, adăugând în acelaşi timp că eşantioanele din partea îndepărtată colectate de Chang’e-6 au schimbat acest scenariu.
„Analiza noastră a arătat că stratul KREEP există şi pe partea îndepărtată a Lunii. Similaritatea compoziţiei bazaltice între partea îndepărtată şi cea apropiată indică faptul că este posibil ca un ocean magmatic global să fi acoperit întreaga Lună”, a declarat Che Xiaochao, cercetător asociat la institut.
Bazinul SPA, unde a aselenizat Chang’e-6, nu este un crater obişnuit. Având o lungime de 2.500 km, comparabilă cu distanţa dintre oraşele Beijing şi Hainan din sudul Chinei, şi cu o adâncime de 13 km, această „cicatrice” uriaşă, formată în urma impactului cataclismic al unui asteroid, în urmă cu 4,3 miliarde de ani, este cel mai vechi şi cel mai mare bazin de impact din sistemul solar interior, potrivit oamenilor de ştiinţă.
Studiul demonstrează, de asemenea, că diferite regiuni ale Lunii au evoluat diferit după cristalizarea oceanului de magmă. Evenimentele de impact de proporţii, în special cel care a creat Bazinul SPA, au modificat probabil proprietăţile fizice şi chimice ale mantalei Lunii, potrivit lui Long Tao, cercetător principal în cadrul echipei.
„Cu alte cuvinte, Luna a fost cândva acoperită de un ocean magmatic global, însă bombardamentele ulterioare ale asteroizilor au cauzat procese de evoluţie diferite pe părţile apropiată şi îndepărtată”, a explicat Long.
Echipa de cercetare intenţionează să aprofundeze istoria timpurie a Lunii. „Locul de prelevare al Chang’e-6 este situat în cel mai mare şi mai vechi bazin de impact din sistemul solar interior, astfel că poate conţine date utile pentru studiul impacturilor timpurii din sistemul solar”, a indicat Che, precizând că se speră să se găsească „materiale din mantaua Lunii”.
„Studierea istoriei de impact a Lunii ne ajută să înţelegem propriului trecut, al Pământului, care a fost obscurizat de activităţile tectonice”, a adăugat Long.
CNSA şi-a reiterat angajamentul de a progresa în cercetarea Lunii şi de a împărtăşi rezultatele ştiinţifice cu comunitatea internaţională.
Editor : A.R.
