Cancer Research UK îl finanțează pe cercetătorul Tobias Janowitz pentru a explora căi biologice care ar putea stimula apetitul, pentru alimente și pentru viață, și ar putea ajuta oamenii care au cancer să trăiască mai mult, potrivit The Times.
Nu a fost nimic neobișnuit în ceea ce a văzut Tobias Janowitz când mama lui a intrat în ultimele stadii ale cancerului.
„Devenea din ce în ce mai puțin interesată de anumite lucruri: să citească cărțile ei preferate, să asculte muzică, să se uite la un program de televiziune”, spune el. Și, în special, a renunțat la mâncare. În cele din urmă, a spus: «Corpul meu este epuizat și nu mai am chef de viață».”
Ceea ce era neobișnuit era faptul că Janowitz, biochimist la Laboratorul Cold Spring Harbour din SUA, nu considera această degradare ca o consecință inevitabilă a bolii. În schimb, el cerceta deja modalități prin care această apatie putea fi tratată – pentru a îmbunătăți calitatea vieții oamenilor și, de asemenea, pentru a-i ajuta să trăiască mai mult.
Deși medicamente precum Ozempic pot suprima pofta de mâncare, Janowitz face parte dintr-un proiect de cercetare care analizează căile biologice care pot stimula pofta de mâncare – atât pentru alimente, cât și pentru viață. „De fapt, ne dorim inversul acestor medicamente”, spune el.
Cașexia, adesea observată la pacienții cu cancer, nu este specifică cancerului. A fost prezentă la pacienții cu SIDA în stadiu incipient și la persoanele cu tuberculoză. Oamenii greșesc, spune Janowitz, considerând acest lucru doar ca o parte a bolii. La fel ca durerea, el crede că poate și ar trebui controlată. „Este o afecțiune profund invalidantă și are efectul secundar de a reduce rezistența la tratament.”
Citește și:
Cum a ajuns cancerul de colon să afecteze tot mai mulți tineri și care este cauza principală, indicată de studii
Cancer Research UK i-a finanțat pe Janowitz și colegii săi, în cadrul inițiativei Cancer Grand Challenge, pentru a investiga cauzele și tratamentul cașexiei – și, pe parcurs, speră să crească gradul de conștientizare a existenței acesteia.
„Cred că oncologii și alți medici încă nu apreciază suficient faptul că este o adevărată cauză potențială de deces. Iar dintre oamenii care sunt conștienți de acest lucru, majoritatea sunt prea nihiliști în această privință. Ei vin din perspectiva că este doar etapa finală și este o situație de îngrijiri paliative.”
„De fapt, este o afecțiune independentă de tumoră, chiar dacă este cauzată de tumoră. Dacă înțelegem procesele moleculare care o determină, putem spera că putem începe să prevenim apariția ei.”
Cei mai mulți dintre noi am experimentat cașexia – chiar dacă temporar. „Dacă ați avut vreodată o gripă gravă, v-ați simțit foarte rău. Nu vă bucurați de ceea ce vă plăcea în mod normal, v-ați pierdut pofta de mâncare. V-ați ghemuit în pat într-o cameră întunecată până când ați eliminat virusul. Apoi, v-ați recuperat.”
Ar putea exista motive întemeiate pentru care se întâmplă acest lucru. Poate că a evoluat pentru a ne împiedica să răspândim boli infecțioase. Poate că înfometarea temporară ne permite să lăsăm în urmă virusuri sau bacterii. Dar dacă acesta este într-adevăr un răspuns evoluat la boli, atunci lucrurile merg prost atunci când boala este cancer.
„Acum, imaginează-ți cum te-ai simțit în cel mai rău moment, când ai gripă și cauza care stă la baza ei nu este eliminată. Cancerul mocnește. Și declanșează continuu acest proces de adaptare care, pe termen scurt, este benefic. Dar, pe termen lung, nu este sustenabil.”
El consideră că s-au identificat modalități prin care se întâmplă acest lucru și, prin urmare, potențiale modalități prin care poate fi oprit. În special, există o proteină imună numită interleukină-6 despre care cercetătorii cred că face parte dintr-o cale care transmite semnale către creier, determinând un comportament apatic.
Cel puțin prin intervenția asupra acestui aspect, s-ar putea găsi o modalitate de a alina suferința oamenilor, în același mod în care se face în mod obișnuit cu medicamentele pentru durere. Speranța lui Janowitz este însă că, procedând astfel, am putea prelungi și supraviețuirea lor sau le-am putea oferi puterea de a învinge cancerul.
„Cu chimioterapie poți ucide orice tumoare. Provocarea este să nu ucizi organismul — să ții pacientul în viață.” Nu poți face asta dacă un pacient moare de foame.
„Majoritatea terapiilor împotriva cancerului îi fac pe oameni să se simtă mai rău. Și, de fapt, sperăm că intervențiile pe care le putem propune pot face exact inversul.”
Citește și:
Numărul deceselor cauzate de cancer ar urma să crească semnificativ până în 2050. Cele mai frecvente și cele mai mortale (studiu)
Editor : Ș.R.
