Unul dintre principiile care ajută o ţară să gestioneze o criză mai bine şi mai rapid este descentralizarea.
În cadrul dezbaterilor pentru noua lege a învăţământului, unii au pledat, printre care şi eu, pentru descentralizare în toate aspectele posibile: de la curriculum şi resursa umană, până la bugetul pentru „bunuri şi servicii” şi bugetul de burse pentru elevi. Propunerea mea a fost un coeficient 3 în finanţarea de bază, transferabil pe Anexele 4, 5 sau 8 ale Bugetului de stat, iar bugetul să fie constituit la nivelul unităţii de învăţământ sau al UAT-urilor.
Problema educaţiei preuniversitare este că, anual, pentru fiecare elev, statul investeşte o sumă de bani din care 95% merg pe salarii şi doar 5% pentru alte categorii de cheltuieli. Aici intră formarea continuă a profesorilor, lemnele pentru sobe şi administrarea evaluărilor. Nu am inclus impactul bugetului pentru burse în această distribuţie. Nu este rolul meu să public aceste cifre sau execuţia lor într-un moment de dezbatere publică aprinsă.
Inechităţile din sistemul de educaţie au atins un nivel pe care nicio ţară dezvoltată nu ar trebui să-l tolereze. Şi ele nu pot fi atenuate prin politici naţionale, aceleaşi pentru fiecare elev şi profesor.
Nicio politică naţională de salarizare unică nu poate ajusta salariile în funcţie de costurile vieţii din localitatea unde profesorul trăieşte – impactul ajustărilor în jos sau în sus este diferit în Bucureşti faţă de Adjud. Legea veche a fost scrisă în acest sens, dar intenţia a fost anulată de decizia sindicală a ministrului Pop.
Nicio politică naţională de mobilitate şi salarizare nu poate asigura încadrarea într-o anvelopă salarială stabilită pe unitate de învăţământ. Da, cu actualul model, şcolile cu profesori „seniori” vor continua să preia fonduri de salarii de la şcolile cu profesori tineri, suplinitori. Dacă s-ar respecta, planificat şi anunţat din timp, alocarea financiară per elev în fiecare şcoală, lucrurile ar arăta mult diferit în materie de încadrări şi mobilitate a personalului didactic.
Judeţele şi localităţile se pot dezvolta diferit şi pot aloca resurse adecvat nevoilor şi capacităţilor lor. Pe actualul cadru de funcţionare, maximum permis este o finanţare pentru salariile educatorilor care acceptă să lucreze în „grădiniţa de vară”, plătiţi cu ora, pe timpul în care, oficial, sunt în concediu de odihnă la „jobul principal”. Există primării care au dorit să plătească personal suplimentar, dar nu le este permis. Scurtătura a fost prin susţinerea programelor de „şcoală după şcoală” şi/sau de educaţie extraşcolară.
Nicio politică naţională nu poate aloca sprijin adecvat nevoii fiecărui elev: da, este posibil ca un elev să beneficieze de bursă socială + bursă de rezilienţă + „masa caldă” şi să mai aibă încă nevoi pentru rechizite, haine, educaţie remedială, educaţie extraşcolară ş.a. Da, este posibil ca un elev de la un liceu tehnologic să cumuleze bursa socială + bursa de merit + bursa tehnologică şi, dacă învaţă în sistem dual, să primească şi bursa de la compania parteneră de practică. Cine, mai bine decât şcoala, poate evalua nevoia şi propune un răspuns adecvat? În niciun caz ministerul cu o măsură unică care să se potrivească fiecăruia.
Nicio politică naţională nu i-a oprit pe unii directori, ani la rând, să formeze clasele de liceu în ordinea mediilor şi să ofere cea mai bună încadrare cu profesori la clasa a IX-a A. Modul de alocare a burselor de rezilienţă, combinat cu metodologia de alcătuire a claselor printr-o metodă aleatorie, a adus mai mult sprijin şi mai multă echitate în sistem (multă cercetare care confirmă beneficiile unei clase diverse din punct de vedere al compoziţiei).
Nicio politică naţională nu a oprit în sistem gândirea de tip Imperiu – în fiecare judeţ este important ceea ce se întâmplă „la centru”, în reşedinţa de judeţ, nu în periferii. Astfel, sub presiunea demografică, comandamentul a fost „să salvăm catedrele din reşedinţa de judeţ” – chiar dacă pentru intervalul 15-19 ani asta înseamnă dezrădăcinare pentru copiii din cei mai săraci.
Ah, ce drame vor fi la comasările anunţate de şcoli, la propriu! Păi, nu ar fi fost mai simplu să anunţi că elevii care intră acum în clasa a VIII-a rămân la gimnaziu? La ţară rămân acasă – o economie, deci. Se „adună” mai multe ore pentru profesori calificaţi în rural şi se scad din orele profesorilor „scumpi” din mediul urban. Şi se pot găsi soluţii pentru limitele de infrastructură din mediul urban mare. Poate cu „liceul de lângă casă” în care pot învăţa elevii de clasa a VIII-a, cu sau fără consorţii între gimnaziu şi liceu – că doar infrastructura este a primăriilor, nu a liceelor, nu?
Sunt atâtea „măsuri grosiere” care se pot lua din toamnă şi care pot genera economii şi dezvoltare. Că miza rămâne dezvoltarea, nu? Uităm prea uşor care este miza, de fapt. Şi ne pierdem mulţi în perdeaua de fum care este criza financiară.
Nu e despre faptul că nu (mai) avem bani, ci despre faptul că nu mai avem idei şi oameni (adică capacitate, patriotism, strategi, antreprenori, cercetători). E ok să ne fie rău o vreme, părem oricum bolnavi cu toţii. Doar că, în era cunoaşterii genomului uman şi a inteligenţei artificiale, cu „medicamente” ţintite şi personalizate, noi ne tratăm, a câta oară?, cu ceai de muşeţel.
Daniela Vişoianu este consilier parlamentar şi lector universitar în cadrul Universităţii din Bucureşti, specializată în educaţie şi managementul resurselor umane. În perioada martie 2015- aprilie 2021 a condus Coaliţia pentru Educaţie, federaţia organizaţiilor neguvernamentale care îşi propun să contribuie la transformarea şcolilor din România, astfel încât fiecare, elev sau profesor, să vrea şi să poată să îşi împlinească potenţialul. Susţine în mod curent programe de formare pentru adulţi în domeniul comunicării, resurselor umane, economiei sociale şi procesului de formulare şi implementare de politici publice naţionale şi locale şi este partener de dezvoltare pentru persoane şi organizaţii, prin proiecte de coaching.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa [email protected].
