Motivul este că sistemele ecologice cu acces în aer liber necesită un număr mai mare de găini pentru a produce aceeaşi cantitate de ouă, deoarece păsările crescute în cuşti sunt, în general, mai eficiente.
Producţia ecologică în aer liber a avut, de asemenea, cele mai slabe rezultate în ceea ce priveşte potenţialul de eutrofizare (n.r. – îmbogăţire excesivă a apei cu nutrienţi, cum ar fi compuşi ai azotului şi fosforului) a apelor, acidificare şi utilizare a terenurilor. Totodată, cercetătorii au constatat că mortalitatea găinilor este cea mai ridicată în fermele ecologice cu acces în aer liber.
Totuşi, studiul s-a bazat pe date din perioada 2009–2010, iar autorii recunosc că aceasta reprezintă o limitare, deoarece nu reflectă evoluţiile recente din sectorul producţiei de ouă. Cercetarea nu a luat în calcul nici alte efecte asupra mediului, precum utilizarea pesticidelor sau impactul asupra biodiversităţii.
Găinile ouătoare reprezintă cel mai mare grup de animale crescute în cuşti la nivel mondial, iar consumul global de ouă este în creştere, ceea ce face ca bunăstarea acestora să fie o problemă importantă, a declarat dr. Harriet Bartlett, unul dintre autorii studiului.
”Carnea şi produsele lactate primesc mult mai multă atenţie în discuţiile despre sustenabilitatea mediului, în timp ce producţia de ouă a fost cercetată într-o măsură mult mai mică”, a spus ea.
Harriet Bartlett este cercetător principal la Smith School of Enterprise and the Environment din cadrul Universităţii Oxford şi a studiat anterior metodele de creştere intensivă a animalelor.
Cel mai recent studiu, publicat în revista Royal Society Open Science, a analizat date provenite de la ferme avicole din Regatul Unit pentru a calcula impactul asupra mediului, inclusiv emisiile de gaze cu efect de seră, utilizarea terenurilor şi diferite tipuri de poluare. Cercetătorii au evaluat şi indicatori privind bunăstarea animalelor, precum mortalitatea şi numărul de găini necesar pentru producerea unui anumit număr de ouă.
„Apoi am realizat modele pentru a estima aceste efecte asupra mediului şi bunăstării animalelor”, a explicat Bartlett.
„Am identificat un compromis important”, a adăugat ea. „Tipurile de ferme considerate, în general, mai bune pentru bunăstarea animalelor, cum sunt cele ecologice şi cele cu găini crescute în aer liber, pot necesita mai multe păsări pentru a produce aceeaşi cantitate de ouă, deoarece sunt mai puţin eficiente şi pot avea un impact mai mare asupra mediului.”, afirmă Bartlett.
Cu toate acestea, a subliniat că studiul nu oferă o imagine completă asupra agriculturii intensive. „Sistemele ecologice ar putea avea rezultate mai bune în ceea ce priveşte toxicitatea pesticidelor şi, posibil, biodiversitatea din ferme”, a spus ea.
Lee Holdstock, director pentru reglementări şi comerţ la Soil Association Certification, care nu a participat la cercetare, a afirmat că studiul „evidenţiază unele compromisuri importante”, dar oferă „o imagine incompletă a impactului asupra mediului”.
„Deşi sistemele intensive pot avea emisii mai reduse pe unitatea de producţie, deoarece păsările utilizează furajele mai eficient, aceasta reprezintă doar o parte a imaginii”, a declarat Holdstock. „Un sistem alimentar cu adevărat sustenabil trebuie să ţină cont şi de impactul asupra naturii, sănătăţii solului, calităţii apei, utilizării inputurilor sintetice şi bunăstării animalelor.”
Cercetătorii estimează că, în sistemul actual din Regatul Unit – în care producţia de ouă este împărţită între găini crescute în cuşti, în hale, în aer liber convenţional şi în aer liber ecologic – sunt generate 1.439.000 de tone echivalent CO₂ (tCO₂e).
