De la 1 iulie 2025, România a lăsat în urmă schema de plafonare generalizată a prețurilor la energie. Este o măsură inevitabilă, dar întârziată de calcule politice și de teama de nemulțumirea populară.
Doar că realitatea nu vine cu manual de utilizare. Pentru prima dată după mai bine de trei ani, consumatorii se vor întreba din nou: cât costă, cu adevărat, energia electrică? Și poate mai important: de ce costă atât?
Prețul energiei nu este o cifră fixată de furnizori după bunul plac. Este rezultatul unei piețe complexe, influențate de cerere, ofertă, condiții meteo, capacități de producție, importuri. Doar aproximativ jumătate din valoarea facturii este dată de energia activă (consumul facturat), cumpărată liber – restul sunt costuri reglementate: transport, distribuție, taxe, contribuții pentru scheme de sprijin.
Până acum, plafoanele au creat o iluzie: factura mică plătită de cetățean era doar mutată pe nota de plată a statului. Diferența nu a dispărut, ci s-a transformat în datorii publice de miliarde. Statul a promis compensații, dar a plătit cu întârzieri uriașe, blocând cash-flow-ul furnizorilor și afectând buna funcționare a sistemului energetic.
Acum se revine la realitate. Fără plafoane, consumatorii trebuie să compare oferte, să aleagă atent, să negocieze. Mobilitatea pe piață devine esențială. Fiecare kilowatt consumat contează, iar lipsa de informare se va traduce direct în costuri mai mari.
Totuși, asta nu înseamnă că statul abandonează protecția socială. Sprijinul rămâne, dar devine direcționat acolo unde chiar este nevoie. Este o corecție de bun-simț, care face diferența între asistență socială și subvenție universală risipitoare.
Schema de plafonare – un cocktail de bune intenții…
În 2022, când prețurile energiei explodau în toată Europa, România a făcut ce știe mai bine: a reglementat excesiv. Inițial, intenția a fost bună: să protejeze consumatorii vulnerabili de șocul unor facturi nesustenabile. Doar că schema nu s-a oprit acolo. A devenit universală, cu plafoane stabilite mult sub costul real, aplicată pentru o perioadă prea lungă de timp și promisiuni de compensare neonorate. În fapt, statul a cumpărat liniștea socială pe datorie, transformând o soluție de urgență într-un mecanism de iluzie financiară.
Pe hârtie, facturile scăzuseră. În realitate, nota de plată a fost doar amânată și redistribuită către bugetul public. În 2025, statul încă are de plătit peste 6 miliarde de lei numai pentru cererile aflate în analiza ANRE.
A fost o soluție de urgență transformată în regulă. În loc să fie excepțională, limitată și țintită, plafonarea s-a perpetuat, blocată și de maratonul electoral care a amânat decizii nepopulare. Piața a fost anesteziată: consumul responsabil, concurența – toate au fost suspendate în favoarea unui „preț de vitrină”.
Cine a pierdut în schema de compensare și plafonare?
Statul român a pierdut bani publici, dar și credibilitatea de administrator responsabil. Legea spunea clar: compensațiile către furnizori trebuie plătite în maximum 45 de zile pentru a menține fluxurile financiare stabile în sistem. În practică, întârzierile au depășit un an. Acest mecanism disfuncțional a încălcat principiile de legalitate și predictibilitate, blocând competiția și ținând clienții captivi unor soluții iluzorii.
Furnizorii de energie au fost transformați în creditori forțați ai statului. Ei au continuat să cumpere energia, să plătească tarifele de rețea și taxele, în timp ce statul le întârzia masiv banii promiși. Lichiditatea lor a fost grav afectată. Mulți și-au redus activitatea sau au ieșit de pe piață, erodând concurența și stabilitatea sistemului energetic.
Consumatorii – poate cel mai ironic efect – au pierdut și ei. Pe termen scurt, au beneficiat de facturi reduse. Pe termen lung însă, schema a distrus înțelegerea corectă a pieței, a blocat liberalizarea reală și a descurajat eficiența energetică. Consumul responsabil nu înseamnă raționalizare forțată, ci tehnologii moderne și ajustări inteligente de comportament. Fără educație și stimulente clare, consumatorii rămân vulnerabili la viitoare crize și la volatilitatea prețurilor.
Ieșirea din schema de plafonare la 1 iulie 2025 nu e doar o decizie contabilă. Este o șansă de a repara piața, de a reconstrui un sistem robust și competitiv, capabil să transmită semnale corecte și să atragă investiții în producție mai verde și mai sigură.
În locul unei subvenții generalizate, România trece la ajutor social țintit: 2,1 milioane de gospodării vulnerabile vor primi sprijin lunar de 50 de lei.
Fără plafoane, furnizorii vor concura din nou prin preț și servicii. Consumatorii vor fi nevoiți să compare oferte, să negocieze și să își ajusteze consumul. Este un exercițiu de maturitate economică.
Energie fără mască înseamnă adevăr, responsabilitate și transparență. E șansa de a ieși din iluzia confortului ieftin pe datorie și de a transforma o piață fragilizată într-un sistem robust, competitiv și sustenabil, capabil să livreze servicii de calitate și un viitor sigur atât pentru consumatori, cât și pentru industrie. Doar așa putem spera la prețuri corecte și stabile pe termen lung, investiții sustenabile, energie mai verde și o piață suficient de matură încât să joace un rol competitiv la nivel regional.
Acest material este parte din campania de informare și educare „Racordați la viitor” inițiată și susținută de Federația ACUE. Campania are scopul de a familiariza clienții cu transformările necesare în sectorul de furnizare și distribuție a energiei.
Mai multe informații aici: https://www.acue.ro/info-consumatori/
Editor : A.D.V.
