Poate o ţară să stabilească o limită fixă pentru populaţia sa? Aceasta este întrebarea la care Elveţia va răspunde duminică, când alegătorii se vor prezenta la urne pentru a decide asupra unei propuneri de limitare a populaţiei la 10 milioane, relatează BBC.
Măsura este susţinută de Partidul Popular Elveţian, de dreapta, care o descrie drept o „iniţiativă de sustenabilitate” menită să reducă presiunea asupra locuinţelor, serviciilor publice şi mediului.
Guvernul elveţian, toate celelalte partide majore, liderii de afaceri şi sindicatele au numit propunerea o „iniţiativă a haosului”, argumentând că aceasta va priva spitalele şi hotelurile de personalul atât de necesar şi va afecta relaţiile cu Uniunea Europeană, obţinute cu greu, lăsând Elveţia, care nu este membră a UE, izolată într-o lume foarte riscantă.
Populaţia Elveţiei a crescut rapid din 2002, când era de 7,3 milioane. Acum este de 9,1 milioane, dintre care 27% sunt rezidenţi străini.
Mulţi alegători sunt îngrijoraţi de trenurile supraaglomerate, de apartamentele scumpe şi de costurile crescânde ale sănătăţii.
Cele mai recente sondaje de opinie indică faptul că votul ar putea fi foarte strâns.
Acestea sugerează că alegătorii se îndreaptă încet spre un vot negativ cu o marjă foarte mică, 52% fiind împotrivă – dar sondajele rămân împărţite, 45% declarându-se în favoarea propunerii şi un număr semnificativ de alegători fiind încă indecişi.
O SOCIETATE DIVIZATĂ
Helin Genis şi Nils Fiechter au multe în comun, dar opiniile lor diametral opuse cu privire la limitarea populaţiei elveţiene sunt semnificative pentru natura polarizată a acestui referendum. Amândoi sunt tineri politicieni locali proveniţi din familii de imigranţi. Fiechter are 29 de ani, iar Genis 31. Părinţii lui Helin sunt originari din Turcia, în timp ce mama lui Nils este din Canada, iar el deţine dublă cetăţenie.
„Am pierdut controlul”, se plânge Fiechter, care reprezintă Partidul Popular Elveţian în parlamentul cantonului Berna. „Imigraţia necontrolată duce la faptul că Elveţia nu mai este Elveţia”, spune el. Tânărul consideră că problemele Elveţiei, printre care se numără, potrivit lui, „lipsa locuinţelor, traficul blocat, şcolile supraîncărcate şi serviciile sociale suprasolicitate”, sunt o consecinţă directă a imigraţiei.
Genis, care este o social-democrată aleasă în consiliul municipal al oraşului Berna, respinge aceste argumente, considerându-le o căutare a unui ţap ispăşitor. Ea a declarat pentru BBC News: „Nu imigranţii sunt cei care stabilesc nivelul chiriilor. Nu imigranţii sunt cei care majorează primele de asigurare de sănătate. Şi nu imigranţii sunt cei care iau decizii politice privind locuinţele, infrastructura sau investiţiile sociale”. Privirea problemelor „prin prisma imigraţiei nu duce la soluţii, ci la divizare”, adaugă ea.
CE AR ÎNSEMNA LIMITAREA NUMĂRULUI DE LOCUITORI?
Impunerea unei limite stricte asupra numărului de rezidenţi nu este o măsură pe care să o fi încercat vreo altă ţară, deşi China, prin politica sa de un singur copil, abandonată între timp, a încercat să încetinească creşterea populaţiei.
Propunerea elveţiană prevede că populaţia nu trebuie să depăşească 10 milioane până în 2050 şi obligă guvernul să ia măsuri odată ce se ajunge la cifra de 9,5 milioane.
Astfel de planuri ar putea include limitarea numărului de persoane cărora li se acordă azil în Elveţia şi încetarea drepturilor de reîntregire a familiei pentru lucrătorii străini.
Dacă s-ar atinge limita de 10 milioane, acordurile internaţionale la care a aderat Elveţia, inclusiv libera circulaţie a persoanelor în UE, ar trebui reziliate.
Această perspectivă a provocat îngrijorare în rândul asociaţiei de afaceri din Elveţia, Economiesuisse. Economistul-şef al acesteia, Rudolf Minsch, afirmă că, dacă moţiunea va fi adoptată, Elveţia „ar putea întâmpina dificultăţi în relaţiile cu Uniunea Europeană”.
Acest lucru se datorează faptului că Bruxelles-ul a avertizat de mult timp ţările care nu sunt membre ale UE că nu pot pur şi simplu să profite de avantajele pieţei unice a UE şi să se eschiveze de la angajamente precum libera circulaţie a persoanelor.
„ UE rămâne de departe cel mai important partener comercial al Elveţiei”, explică Minsch, adăugând că este „în interesul nostru să avem relaţii stabile şi clare cu principalul nostru partener comercial”.
Angajatorii elveţieni sunt, de asemenea, îngrijoraţi de lipsa forţei de muncă şi de pierderea accesului la o rezervă europeană de angajaţi calificaţi. Jumătate dintre cei care lucrează în hotelurile din Elveţia sunt imigranţi. Spitalele şi azilele de bătrâni se bazează, de asemenea, pe muncitori străini.
ARGUMENTE PRO ŞI CONTRA
Partidul Popular Elveţian susţine că imigraţia în Elveţia nu face decât să alimenteze o cerere tot mai mare de paturi de spital şi de locuri în şcoli, iar limitarea imigraţiei ar uşura presiunea.
Oponenţii spun că acest lucru este nerealist, subliniind că 20% din populaţia elveţiană are acum peste 65 de ani. Tinerii muncitori şi tinerii contribuabili sunt nevoiţi să asigure personalul şi finanţarea necesare pentru a răspunde nevoilor unei populaţii în curs de îmbătrânire – iar Elveţia nu produce singură aceşti tineri muncitori, avertizează ei.
„Oricine iubeşte Elveţia, indiferent dacă are sau nu origini migrante, doreşte ca aceasta să rămână un loc în care merită să trăieşti, sigur şi prosper. Exact despre asta este vorba în această iniţiativă”, spune Nils Fiechter de la Partidul Popular Elveţian din Berna
Jon Pult, deputat al Partidului Social-Democrat, spune că cea mai mare teamă a sa legată de limitarea populaţiei este aceea de a rămâne „singur în această lume instabilă şi periculoasă”. Elveţia, la fel ca vecinii săi din Europa, cheltuieşte mai mult pe apărare şi, în ciuda neutralităţii sale, planifică legături de apărare mai strânse cu vecinii săi. A fost afectată de creşterea preţurilor la combustibil din cauza invaziei Rusiei în Ucraina şi a conflictului din Iran. De asemenea, produsele sale au fost afectate de tarifele punitive impuse de SUA. Elveţia ar putea pune în pericol tratatele sale cu UE şi, posibil, să piardă odată cu acestea şi bunăvoinţa Bruxelles-ului, avertizează Pult.
Nils Fiechter respinge acest lucru ca fiind alarmism, spunând că este „sigur că UE nu va permite ca acest lucru să se întâmple” şi argumentând că acordurile cu Elveţia sunt „în întregime în interesul propriu al UE”.
Totuşi, teama de izolare ar putea fi un factor decisiv pentru unii alegători. Elveţienii au fost îngroziţi când Washingtonul a impus tarife de 39% asupra mărfurilor elveţiene, iar un acord pentru reducerea acestora la 15% nu a fost încă finalizat. Acum, afişele care îndeamnă alegătorii să respingă plafonarea populaţiei îl înfăţişează pe preşedintele american Donald Trump cu o privire lascivă, având în spate siluetele întunecate ale lui Vladimir Putin din Rusia şi Xi Jinping din China. „Să ne despărţim de Europa, într-un moment ca acesta?”, întreabă titlul afişului.
