La summitul G7 din Canada, părerile au fost împărțite în legătură cu încercarea de a schimba regimul din Iran. Președintele francez Emmanuel Macron a spus că răsturnarea unui guvern fără niciun plan este o greșeală strategică, în timp ce cancelarul german Friedrich Merz a transmis că ar fi bine dacă „regimul terorist” s-ar sfârși. În același timp, la Moscova, oficialii ruși sunt extrem de îngrijorați că Rusia și-ar putea pierde cel mai apropiat aliat din Orientul Mijlociu. Care sunt posibilele scenarii ale unei schimbări de regim în Iran și ce conflicte interne ar putea izbucni dacă actuala conducere se va prăbuși?
„Cea mai mare greșeală astăzi este să încerci, prin mijloace militare, să produci o schimbare de regim în Iran, pentru că asta va duce la haos”, a spus Macron la summitul G7. „Crede cineva că ceea ce s-a făcut în Irak în 2003 a fost o idee bună? Crede cineva că ceea ce s-a făcut în Libia în următorul deceniu a fost o idee bună? Nu!”
De partea cealaltă, Merz a dat ca exemplu Siria pentru a susține ideea că o schimbare de regim ar fi bună în Iran. „De când a fost răsturnat regimul Assad, a venit un nou guvern care încearcă să aducă pacea în țară.”
Merz a omis, însă, să menționeze că schimbarea regimului de la Damasc a venit abia după nouă ani dezastruoși de război civil – nicidecum un model bun de tranziție înspre democrație.
După cum a fost avertizat și Tony Blair de experți în 2002 – experți pe care fostul premier britanic a ales să îi ignore – înlăturarea unui guvern autoritar care a fost la putere mult timp declanșează forțe imprevizibile ce până atunci au fost reprimate, scrie The Guardian.
Spre deosebire de Irak, în cazul Iranului – o țară cu etnii, religii, politici și venituri mult mai diverse – Occidentul nu a pregătit niciun plan concret pentru ce va urma după un posibil colaps al regimului.
Scenariul balcanizării Iranului. Forțele care vor încerca să profite de slăbirea regimului de la Teheran
Balcanizarea este o reală posibilitate. Iranul nu este un stat artificial ale cărui granițe au fost desenate de strategi ai unor ministere de externe, dar separatismul rămâne o amenințare mare pentru conducerea unei țări în care persani reprezintă doar 50% din populație. Un sfert din cetățenii iranieni sunt de etnie azeră sau provin din popoare turcice (inclusiv liderul suprem Ali Khamenei), iar restul populației este formată din balohi, kurzi, arabi și alte grupuri mai mici de evrei, asirieni și armeni.
Dacă ar avea loc o implozie a regimului de la Teheran, liderii Azerbaidjanului și multe alte mișcări militante kurde ar putea profita de această ocazie pentru a pune stăpânire pe unele teritorii iraniene din nord-vestul țării.
Ziarul Jerusalem Post i-a cerut premierului israelian Benjamin Netanyahu ca federalizarea Iranului să fie unul din obiectivele politice ale Israelului, pornind de la ideea că reforma este imposibilă în Iran.
Nu există niciun grup politic intern care așteaptă să îi ia locul regimului de la Teheran. Partidele politice sunt practic interzise, iar cei mai mulți opozanți se află după gratii, au îmbătrânit, sunt în exil, în arest la domiciliu sau lucrează în afara sferei politice ca avocați, artiști sau sindicaliști. Toate revoltele au fost înăbușite necruțător.
Scenariul revoluției. Cine ar putea prelua conducerea în Iran după căderea actualului regim?
Identificarea unui regim succesor în Iran depinde și de felul în care actuala conducere ar fi înlăturată – printr-o revoluție sau o tranziție pașnică. Va conta și cine va fi scos vinovat pentru înfrângerea militară a Iranului și cât de mare va fi această înfrângere.
O revoluție ar declanșa probabil colapsul structurii religioase de conducere caracteristică Iranului, în fruntea căruia se află ayatollahul Ali Khamenei, care ar putea fi înlăturat cu forța de poporul răzvrătit sau într-o manieră mai organizată de diverse facțiuni din armată.
Cu toate că o mare parte din liderii militari iranieni au fost eliminați, printre Gărzile Revoluționare ar putea exista destui ofițeri de rang mai mic care sunt nemulțumiți de corupția regimului de la Teheran și de ușurința cu care agenții Mossad s-au infiltrat în țară și care ar putea organiza o lovitură de stat pentru a împiedica izbucnirea unei revoluții în toată regula.
Noua conducere ar fi mai seculară, mai puțin fanatică, dar nu cu mult mai liberală. Un astfel de regim ar accepta ca strategia de securitate a Iranului să nu mai depindă de forțe regionale susținute de Teheran în diverse alte țări din Orientul Mijlociu.
Scenariul imploziei. Fiul ultimului monarh al Iranului vrea să conducă tranziția Iranului spre democrație
Dacă are loc o implozie a regimului, persoana care dorește cel mai mult să revină în țară este Reza Pahlavi, fiul ultimului monarh al Iranului, Mohammed Reza Pahlavi, care a fost înlăturat de la putere în timpul revoluției din 1979.
Fiul fostului șah a început deja să facă un tur al studiourilor de televiziune din SUA unde a spus că regimul se află în pragul colapsului și s-a oferit să conducă tranziția țării înspre democrație.
„Vedem un lider care se ascunde într-un buncăr ca un șobolan în timp ce multe persoane din elita politică au început să fugă din Iran. M-am oferit să conduc această campanie la cererea compatrioților mei. Am un plan pentru viitorul și refacerea Iranului”, a transmis Reza Pahlavi.
Relațiile sale apropiate cu guvernul israelian și mesajele sale aproape festive, venite într-un moment în care mulți civili nevinovați mor în bombardamentele lansate de Israel, au atras critici vehemente. „Trebuie să apărăm teritoriul Iranului, nu greșelile conducătorilor săi”, a spus Nasrin Sotoudeh, o avocată pentru drepturile omului care a fost închisă de regimul de la Teheran.
Au apărut și zvonuri conform cărora doi dintre cei mai sofisticați lideri ai Iranului, fostul președinte Hassan Rouhani și fostul ministru de externe Mohammad Javad Zarif, ar putea forma un nou guvern, poate chiar alături de fostul purtător de cuvânt al parlamentului, Ali Larijani.
Un alt semn de schimbare ar fi posibila eliberare a lui Mir Hossein Mousavi, fost și ultim prim-ministru al Iranului, înainte ca funcția să fie desființată prin modificarea constituției, și a soției lui, Zahra Rahnavard, care s-au aflat în arest la domiciliu din 2011.
Rahnavard a atacat „mâna criminală și natura agresivă a lui Netanyahu”, pe care l-a acuzat că a „încălcat toate normele internaționale”, dar i-a avertizat și pe actualii conducători ai Iranului „să nu permită ca războiul să se prelungească și să cuprindă țara și oamenii în flăcări”.
Scenariul prăbușirii totale a regimului. Iranienii prinși la mijloc într-un război care nu este al lor
În cazul unei prăbușiri totale a regimului, noua conducere a Iranului ar putea fi reprezentată de unii dintre prizonierii politici din țară. Mostafa Tajzadeh, fost oficial al ministerului de interne din administrația Khatami (1997-2005), l-a criticat deseori pe liderul suprem pe care l-a acuzat că „a închis ochii în fața situației dezastruoase” în care se află țara.
„Știu că unele segmente ale populației se bucură de atacurile Israelului pentru că le văd ca pe singurul mod de a schimba guvernul clerical eșuat, dar chiar și dacă războiul va duce la un astfel de deznodământ, Iranul va rămâne în ruine, unde cel mai probabil haosul și anarhia vor domni – dacă țara nu se va destrăma de tot”, a transmis Tajzadeh în scris.
Narges Mohammadi, câștigătoarea premiului Nobel pentru pace în 2022, care a suferit mult din cauză că s-a opus regimului, l-a criticat pe Trump după ce președintele american a cerut ca aproape 10 milioane de oameni să evacueze Teheranul. „Cred cu tărie că democrația, drepturile omului și libertatea nu pot apărea prin violență și război.”
Mulți iranieni urăsc regimul de la Teheran, dar urăsc la fel de mult și ceea ce face Israelul. Iranienii se simt prinși la mijloc într-un război care nu este al lor.
Cu toate că își doresc ca cei care le-au adus doar sărăcie și tortură timp de zeci de ani să nu mai fie la putere, iranienii care se opun regimului spun că au văzut ce a făcut Israelul în Gaza și că nu vor ca Teheranul să devină o nouă Gaza.
Moscova a intrat în alertă și se teme că își va pierde principalul aliat din Orientul Mijlociu
La începutul conflictului dintre Israel și Iran, Rusia a părut că vrea să exploateze situația tensionată pentru a-și crea un avantaj în relația cu Statele Unite. Dacă Vladimir Putin putea să convingă Teheranul să facă un pas înapoi și să se întoarcă la masa negocierilor privind un acord nuclear cu Washingtonul, ar fi putut obține concesii de la Donald Trump în legătură cu războiul din Ucraina.
Propunerea Moscovei de mediere a conflictului a rămas fără răspuns, iar Trump a amenințat că Statele Unite îl pot elimina oricând pe liderul suprem al Iranului. Atunci, Kremlinul a intrat în alertă deoarece riscă să piardă al doilea aliat din regiune în doar șase luni, după căderea regimului lui Assad în Siria, potrivit Sky News.
Șeful spionajului rusesc, Serghei Narîșkin, a spus că situația este „critică”, în timp ce ministrul adjunct de externe Serghei Rîbakov a avertizat SUA să nu se alăture Israelului în campania militară contra Iranului.
Purtătoarea de cuvânt a ministerului de externe al Rusiei, Maria Zaharova, a spus că lumea se află la „câțiva milimetri de catastrofă” din cauza bombardamentelor israeliene asupra instalațiilor nucleare ale Iranului.
Astfel, s-a ajuns în situația în care o țară care poartă un război de mai bine de trei ani contra țării vecine le cere altor state să nu recurgă la acțiuni militare.
Editor : Raul Nețoiu
