Eşecul votului de învestitură al guvernului Veştea confirmă dificultatea tot mai mare de a construi majorităţi parlamentare funcţionale şi evidenţiază repoziţionări strategice importante pe scena politică. Profesorul Sergiu Mişcoiu, de la Universitatea Babeş-Bolyai, consideră că rezultatul nu este unul conjunctural, ci simptomatic pentru fragmentarea politică actuală care se regăseşte în Parlament.
„N-au fost nici măcar 232 de voturi exprimate”, subliniază acesta, explicând că lipsa voturilor nu ţine doar de absenţe accidentale, ci de natura unei majorităţi „eteroclite la maximum”. În acest context, „au lipsit o serie de voturi. Unele intenţionate, altele, probabil, din lehamite”, ceea ce indică atât tensiuni interne, cât şi o disciplină politică fragilă.
Un element central este strategia AUR, pe care Mişcoiu o interpretează ca fiind una de poziţionare, nu de participare reală la guvernare. „Intenţia reală a AUR a fost aceea de a arăta că este partidul care contează cel mai mult şi că fără acest partid nu se pot face majorităţi în România”, afirmă el. Refuzul participării la vot şi disciplina internă – „votează ca un bloc” – au fost menite să consolideze această imagine de actor indispensabil.
În acelaşi timp, profesorul schiţează şi implicaţiile unui scenariu alternativ. Dacă liderii politici ar fi acceptat condiţiile AUR, inclusiv eventuale concesii majore, partidul ar fi fost împins spre guvernare. În acest cadru, o posibilă obţinere a preşedinţiei Senatului ar fi deschis calea unei „întoarceri de direcţie prin înţelegerea cu PSD şi suspendarea preşedintelui”, ceea ce ar fi putut conduce chiar la instalarea unui preşedinte interimar din zona AUR. O astfel de evoluţie ar fi eliminat „ultimul tabu” privind legitimitatea politică a partidului.
Criticile cele mai dure vizează însă modul în care a fost gestionat procesul de desemnare şi negociere. Mişcoiu îl descrie ca fiind „total netransparent” şi chiar „suicidal” politic. În opinia sa, candidatul propus este „un personaj […] mediocru”, care „nu a reuşit nici măcar să facă oficiul acesta” de negociator eficient.. Lipsa unei „înţelegeri clare” a dus la un eşec previzibil, în condiţiile în care s-a mizat pe „un calcul de anii ’90 privind trădările”, strategie pe care profesorul o consideră depăşită.
În ceea ce priveşte perspectivele, Mişcoiu respinge ipoteza alegerilor anticipate.
„Nu, nu ne apropiem de anticipate”, afirmă el, anticipând mai degrabă o reconfigurare pragmatică a majorităţilor. Se conturează scenariul unei susţineri parlamentare indirecte, prin „o înţelegere transparentă pentru vot de învestitură prin păstrarea prezenţei în opoziţie şi vot punctual pe anumite proiecte”. Totuşi, o astfel de formulă ar pune orice guvern „într-o postură foarte dificilă”.
Eşecul are implicaţii majore şi pentru PSD, tradiţional perceput drept partidul cel mai eficient în construirea majorităţilor. Mişcoiu consideră că acesta este „primul mare eşec al PSD de când a format guverne”, în condiţiile în care partidul „a avut întotdeauna acest savoir-faire de a găsi majorităţi”. Ratarea actuală indică o pierdere de control şi o evaluare greşită a contextului politic.
