Statele arabe din Golf nu au cerut SUA să intre în război cu Iranul, dar multe dintre ele îndeamnă acum Washingtonul să nu se oprească din drum şi să nu lase Republica Islamică capabilă încă să ameninţe linia vitală a petrolului din Golf şi economiile care depind de aceasta, au declarat trei surse din Golf pentru Reuters.
În acelaşi timp, aceste surse şi cinci diplomaţi occidentali şi arabi au afirmat că Washingtonul exercită presiuni asupra statelor din Golf pentru a se alătura războiului dintre SUA şi Israel. Potrivit a trei dintre aceştia, preşedintele Donald Trump doreşte să demonstreze sprijinul regional pentru această campanie, pentru a-i consolida legitimitatea internaţională, precum şi sprijinul intern.
„Există un sentiment generalizat în întreaga regiune a Golfului că Iranul a depăşit toate limitele cu fiecare ţară din Golf”, a declarat Abdulaziz Sager, preşedintele Centrului de Cercetare al Golfului, cu sediul în Arabia Saudită, care este familiarizat cu gândirea guvernului.
„La început i-am apărat şi ne-am opus războiului”, a spus el. „Dar odată ce au început să lanseze atacuri asupra noastră, au devenit un inamic. Nu există altă modalitate de a-i clasifica”, a explicat expertul.
IRANUL ATACĂ CELE ŞASE STATE DIN GOLF
Teheranul şi-a demonstrat deja raza de acţiune, atacând aeroporturi, porturi, instalaţii petroliere şi centre comerciale din cele şase state din Golf cu rachete şi drone, perturbând în acelaşi timp transportul maritim prin Strâmtoarea ormuz – artera care transportă aproximativ o cincime din petrolul mondial şi care stă la baza economiilor din Golf.
Atacurile au întărit temerile din Golf că a permite Iranului să aibă orice armament ofensiv semnificativ sau capacitate de producţie de arme l-ar putea încuraja să ţină ostatică linia de viaţă energetică a regiunii ori de câte ori tensiunile cresc.
Pe măsură ce războiul a intrat în a treia săptămână, cu intensificarea atacurilor aeriene ale SUA şi Israelului şi cu Iranul care trage asupra bazelor americane şi a ţintelor civile din întreg Golful, o sursă din Golf a declarat că starea de spirit predominantă în rândul liderilor este clară: Trump ar trebui să slăbească în mod semnificativ capacitatea militară a Iranului.
Alternativa, a spus sursa, este să se trăiască sub o ameninţare constantă. Dacă Iranul nu este grav slăbit, a spus el, acesta va continua să ţină regiunea la bunul său plac.
Iranul, cu o populaţie predominant musulmană şiită, şi-a privit adesea vecinii arabi sunniţi din Golf – aliaţi apropiaţi ai SUA, care găzduiesc baze militare americane – cu o profundă suspiciune, chiar dacă relaţiile cu Qatarul şi Omanul au fost, în general, mai puţin tensionate.
De-a lungul anilor, Iranul şi aliaţii săi regionali au fost acuzaţi de atacuri asupra instalaţiilor energetice din Golf, printre care se numără şi atacul din 2019 asupra instalaţiilor petroliere Abqaiq şi Khurais din Arabia Saudită – pentru care Iranul şi-a negat responsabilitatea -, care a redus la jumătate producţia saudită şi a zguduit pieţele energetice.
Pentru liderii din Golf, inacţiunea reprezintă acum riscul cel mai mare.
TEMERILE DIN GOLF
Efectul atacurilor Iranului din această lună depăşeşte cu mult daunele materiale specifice, nu numai că perturbă fluxurile de petrol, ci afectează şi imaginea de stabilitate şi securitate câştigată cu greu, care a stat la baza încercărilor ţărilor din Golf de a-şi extinde comerţul şi turismul şi de a se baza mai puţin pe exporturile de combustibili fosili.
„Dacă americanii se retrag înainte ca misiunea să fie finalizată, vom fi nevoiţi să ne confruntăm singuri cu Iranul”, a spus Sager.
Ca răspuns la întrebările privind aceste preocupări, Casa Albă a declarat că SUA „distrug capacitatea (Iranului) de a lansa aceste arme sau de a produce mai multe”, iar Trump se află „în strânsă legătură cu partenerii din Orientul Mijlociu”.
Dintre ţările din Golf, doar Emiratele Arabe Unite au răspuns. Acestea au declarat că „nu doresc să fie antrenate în conflicte sau escaladări”, dar şi-au afirmat dreptul de a „lua toate măsurile necesare” pentru a-şi proteja suveranitatea, securitatea şi integritatea şi pentru a asigura siguranţa rezidenţilor.
Surse din regiune au declarat că acţiunea militară unilaterală a oricărui stat din Golf rămâne exclusă, deoarece doar o intervenţie colectivă ar evita expunerea ţărilor individuale la represalii.
Mai mult, consensul este încă greu de atins. Cele şase state membre ale Consiliului de Cooperare al Golfului = Bahrain, Kuweit, Qatar, Arabia Saudită, Oman şi Emiratele Arabe Unite – au organizat o singură conferinţă video pe Zoom şi niciun summit arab nu a fost convocat pentru a discuta acţiuni coordonate.
Liderii din Golf se tem serios de un conflict mai amplu şi incontrolabil.
Secretarul american al apărării, Pete Hegseth, a declarat săptămâna trecută că partenerii din Golf „îşi intensifică eforturile şi mai mult” şi sunt dispuşi să „treacă la ofensivă”, colaborând deja cu Washingtonul în ceea ce priveşte apărarea aeriană colectivă şi integrată, deşi nu a specificat ce altceva ar putea face.
Un oficial de rang înalt din Emiratele Arabe Unite a declarat că ţara sa a ales să dea dovadă de reţinere, după ce Iranul a afirmat că armata americană a folosit Emiratele Arabe Unite pentru a lovi Insula Kharg, unde se află principalul terminal de export al petrolului iranian.
Cu toate acestea, Sager a afirmat că Arabia Saudită, principalul rival al Iranului pentru influenţa regională, ar putea fi forţată să riposteze dacă Iranul ar depăşi limitele, în special prin atacuri asupra principalelor instalaţii petroliere sau staţii de desalinizare sau prin provocarea de victime numeroase:
„În acest caz, Arabia Saudită nu ar avea altă opţiune decât să intervină”, spune el, dar adaugă că Riadul ar încerca totuşi să-şi calibreze orice răspuns pentru a evita o escaladare suplimentară.
DILEMA STRATEGICĂ A GOLFULUI
În esenţă, statele arabe din Golf se confruntă cu o dilemă strategică, explică Fawaz Gerges de la London School of Economics: echilibrarea ameninţării imediate a atacurilor iraniene cu riscul mult mai mare de a fi antrenate într-un război condus de SUA şi Israel.
Alăturarea la această campanie, a spus el, ar contribui puţin la superioritatea militară a Washingtonului, în timp ce ar creşte brusc expunerea la represaliile iraniene. Rezultatul este o reţinere calculată: apărarea suveranităţii şi semnalarea liniilor roşii fără a intra într-un război pe care ţările din Golf nu l-au început şi nu îl controlează.
În acest moment, pârghia Iranului este evidentă. Acesta a decis efectiv care nave pot trece prin strâmtoare, lucru pe care niciun stat din regiune nu îl consideră acceptabil.
„Acum că Iranul a demonstrat că poate închide Ormuz, Golful se confruntă cu o ameninţare fundamental diferită”, spune Bernard Haykel, profesor de studii din Orientul Apropiat la Universitatea Princeton. „Dacă nu este abordată, această ameninţare va fi de lungă durată”, prevede profesorul.
Duminică, Trump a făcut un apel – fără prea mult succes iniţial – pentru formarea unei coaliţii de ţări care să ajute la redeschiderea căii navigabile.
Haykel arată că, deşi economia globală depinde de petrolul şi gazul din Golf, cea mai mare parte a acestora se îndreaptă spre est, către China, Japonia şi alte economii asiatice, ceea ce înseamnă că şi acestea trebuie să-şi asume responsabilitatea. „China a contribuit la securizarea rutelor maritime din largul Somaliei; ar putea fi dispusă să intervină şi aici”, crede Haykel.
