Bateristul american Roy Haynes, unul dintre ultimii muzicieni ai epocilor swing şi bebop ale jazz-ului, a murit la vârsta de 99 de ani. Fiica sa Leslie Haynes-Gilmore a declarat că a murit în urma unei scurte afecţiuni.
Stilul energic al lui Haynes, care cuprindea şi fusion şi jazz avangardist, i-a adus respectul multor contemporani de-a lungul unei cariere care a început la mijlocul anilor 1940. A cântat cu artişti precum Charlie Parker, Bud Powell, Sonny Rollins, Miles Davis, John Coltrane şi mulţi alţii.
Născut în 1925 în Roxbury, Massachusetts, Haynes a dezvoltat un interes timpuriu pentru jazz, înainte de a începe să cânte la tobe ca profesionist în cluburile de noapte din Boston în adolescenţă. El îşi amintea: „Un profesor de la şcoală m-a trimis odată la director, pentru că băteam la tobe cu mâinile pe catedra din clasă”.
Hayes a lucrat mai întâi cu şefi de orchestră din epoca swing, printre care Sabby Lewis, Frankie Newton şi Felix Barbozza, iar în 1945 s-a mutat la New York, unde s-a alăturat big band-urilor lui Louis Russell şi Louis Armstrong şi a cântat cu saxofonistul vedetă Lester Young. Până în anii 1950, Haynes a primit porecla Snapcrackle, o aluzie la stilul său rapid şi versatil. La mijlocul anilor ’50, a făcut turnee în întreaga lume ca acompaniator al vocalistei de jazz Sarah Vaughan timp de cinci ani, apoi l-a înlocuit ocazional pe Elvin Jones în cvartetul lui John Coltrane de la începutul anilor ’60, pe lângă colaborarea sa obişnuită cu Stan Getz şi Eric Dolphy.
Versatilitatea sa i-a permis să strălucească pe măsură ce bebop-ul a evoluat în stilul post-bop, mai liber, şi a apărut pe discurile de referinţă de la Blue Note ale lui Andrew Hill, Jackie McLean şi alţii. Şi-a continuat cariera în înregistrări şi turnee până în anii 2010.
Hayes a lansat, de asemenea, albume apreciate ca lider de formaţie, cum ar fi „Out of the Afternoon” din 1962 (cu Roland Kirk), şi şi-a format propria formaţie, Hip Ensemble, la sfârşitul anilor 1960. Celebrul toboşar s-a ridicat la înălţimea numelui formaţiei, potrivit colegului său Pat Metheny, care a fost în turneu cu Haynes la sfârşitul anilor 1980: „Roy este manifestarea umană a tot ceea ce ar fi trebuit să însemne cuvântul «hip» înainte de a deveni un simplu cuvânt. Întotdeauna în acest moment, întotdeauna în acest timp, etern şi clasic şi, în acelaşi timp, total nonşalant în legătură cu asta”.
Haynes are doi fii, Craig şi Graham, cel din urmă fiind un cornetist recunoscut pentru contribuţiile sale la nu-jazz, şi un nepot, bateristul Marcus Gilmore.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa [email protected].
