Îmbătrânirea este adesea descrisă ca un proces inevitabil de pierdere treptată a capacităţilor fizice şi cognitive. Date noi sugerează însă că evoluţia la vârste înaintate este mai complexă. Un studiu de amploare indică faptul că o proporţie semnificativă de persoane în vârstă pot înregistra îmbunătăţiri semnificative ale funcţiilor fizice sau ale creierului de-a lungul timpului, iar modul în care oamenii privesc îmbătrânirea ar putea avea un rol important în aceste evoluţii.
Un studiu longitudinal de mari dimensiuni realizat de cercetători de la Universitatea Yale contrazice ideea că îmbătrânirea vine, în mod inevitabil, cu deteriorarea capacităţilor fizice şi a funcţiilor creierului.
Rezultatele au fost publicate în revista Geriatrics, pe 3 martie.
Aproape jumătate dintre persoanele peste 65 de ani îşi pot îmbunătăţi funcţiile cognitive sau fizice odată cu înaintarea în vârstă, susţin autorii.
Cercetarea a analizat date colectate timp de peste un deceniu de la participanţi la Health and Retirement Study, un studiu naţional din Statele Unite, care urmăreşte starea de sănătate şi condiţiile de viaţă ale vârstnicilor americani.
Echipa de cercetare a urmărit peste 11.000 de persoane.
Performanţa cognitivă a fost evaluată printr-o evaluare globală a funcţionării mintale. Capacitatea fizică a fost măsurată prin viteza de mers, un indicator utilizat frecvent în geriatrie şi considerat un „semn vital”, deoarece este asociat cu riscul de dizabilitate, internare în spital şi mortalitate.
Pe parcursul unei perioade de urmărire de până la 12 ani, 45% dintre participanţi au prezentat îmbunătăţiri în cel puţin una dintre cele două categorii analizate.
Aproximativ 32% au înregistrat îmbunătăţiri ale performanţei cognitive, iar 28% au prezentat progrese ale performanţei fizice. În numeroase cazuri, aceste îmbunătăţiri au depăşit pragurile considerate semnificative din punct de vedere clinic.
Rezultatele au devenit şi mai evidente atunci când cercetătorii au inclus în analiză şi participanţii ale căror scoruri cognitive au rămas stabile, fără să scadă. În acest caz, peste jumătate dintre participanţi nu au urmat evoluţia considerată frecvent inevitabilă, respectiv acea deteriorare a funcţiei cognitive odată cu înaintarea în vârstă.
Autorul principal al studiului, Becca R. Levy, profesor de ştiinţe sociale şi comportamentale la Yale School of Public Health (YSPH), notează că aceste rezultate devin vizibile atunci când evoluţia este analizată la nivel individual, şi nu doar la nivel de medie a grupului. Analizele bazate pe medii statistice tind să sugereze declin general, însă evaluarea traiectoriilor individuale arată că o proporţie relevantă dintre participanţi a înregistrat îmbunătăţiri.
„Mulţi oameni asociază îmbătrânirea cu o pierdere inevitabilă şi continuă a capacităţilor fizice şi a funcţiilor mentale”, a declarat dr. Levy, expert internaţional în determinanţii psihosociali ai sănătăţii la vârste înaintate. „Rezultatele noastre arată că îmbunătăţirea în etapele târzii ale vieţii nu este rară, ci frecventă, iar acest aspect ar trebui inclus în modul în care înţelegem procesul de îmbătrânire”.
„Un aspect remarcabil este că aceste progrese dispar atunci când analizăm doar mediile”, a precizat dr. Levy, autoarea cărţii „Breaking the Age Code: How Your Beliefs About Aging Determine How Long & How Well You Live / Vârsta decodificată: Cum îţi influenţează convingerile despre îmbătrânire durata şi calitatea vieţii”.
„Dacă îi includem pe toţi într-o medie, apare imaginea unui declin, însă atunci când analizăm evoluţiile individuale, apare o realitate foarte diferită. Un procent semnificativ dintre participanţii vârstnici incluşi în studiu au înregistrat îmbunătăţiri”, a explicat dr. Levy.
Studiul a analizat şi posibile explicaţii pentru aceste diferenţe între participanţi. Cercetătorii au evaluat convingerile participanţilor despre procesul de îmbătrânire la începutul studiului.
Analiza a arătat că persoanele care aveau o percepţie mai pozitivă asupra îmbătrânirii aveau o probabilitate semnificativ mai mare de a înregistra îmbunătăţiri ale performanţei cognitive şi ale vitezei de mers.
Această asociere s-a menţinut şi după ce cercetătorii au luat în calcul alţi factori care ar putea influenţa rezultatele, precum vârsta, sexul, nivelul de educaţie, prezenţa bolilor cronice, depresia sau durata perioadei de urmărire.
Rezultatele se înscriu într-un domeniu de cercetare legat de teoria „încorporării stereotipurilor”, formulată anterior de prof. Levy. Conform acestei teorii, mesajele culturale despre îmbătrânire, transmise prin diverse surse precum publicitatea sau reţelele sociale, pot influenţa procese biologice atunci când aceste credinţe devin relevante pentru individ.
Cercetări anterioare realizate de aceeaşi autoare au arătat că percepţiile negative despre îmbătrânire sunt asociate cu memorie mai slabă, viteză de mers redusă, risc cardiovascular crescut şi markeri biologici legaţi de boala Alzheimer.
În noul studiu, cercetătorii au observat efectul opus: persoanele care au interiorizat convingeri mai pozitive despre îmbătrânire au avut o probabilitate mai mare de a prezenta îmbunătăţiri în timp.
Datele arată, de asemenea, că aceste progrese nu au fost limitate la persoane care au început studiul cu probleme de sănătate. Chiar şi printre participanţii care aveau iniţial niveluri normale de funcţionare fizică sau cognitivă, un număr considerabil a prezentat îmbunătăţiri pe parcursul studiului.
Autorii consideră că rezultatele ar putea contribui la schimbarea percepţiei larg răspândite potrivit căreia îmbătrânirea implică în mod inevitabil un declin continuu al organismului. În acelaşi timp, aceste date ar putea încuraja extinderea programelor de prevenţie, reabilitare şi promovare a sănătăţii dedicate persoanelor în vârstă.
