Pe 30 august, creștinii ortodocși îl cinstesc pe Sfântul Alexandru, unul dintre marii apărători ai credinței din secolul al IV-lea. Personalitate marcantă a vremurilor tulburi de după marile persecuții, Alexandru a rămas în istoria creștinismului ca un apărător neclintit al dreptei credințe și ca un exemplu de viață închinată lui Dumnezeu. În multe zone ale țării, această zi este asociată cu obiceiuri populare menite să aducă pace în familie, sănătate și belșug, transformând sărbătoarea într-un moment de reflecție și bucurie.
Într-o perioadă de frământări și controverse teologice, Alexandru s-a remarcat prin fermitatea cu care a apărat învățătura creștină și prin viața dedicată slujirii lui Dumnezeu. Pomenirea sa pe 30 august este nu numai un act liturgic, ci și un moment de reflecție asupra puterii rugăciunii și a importanței unității între oameni.
Cine a fost Sfântul Alexandru
Sfântul Alexandru a trăit în vremea împăratului Constantin cel Mare și a fost episcop al Bizanțului, înainte ca orașul să devină Constantinopol. Cunoscut pentru blândețea și smerenia sa, dar și pentru fermitatea în apărarea credinței, Alexandru a avut un rol esențial în Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), unde s-a ridicat împotriva ereziei ariene. Prin înțelepciunea și puterea cuvântului său, a contribuit la formularea Crezului pe care creștinii îl rostesc și astăzi în cadrul Sfintei Liturghii.
De-a lungul viețuirii sale, Sfântul Alexandru a fost cunoscut ca făcător de minuni. El a adus alinare celor bolnavi prin vindecări inexplicabile, a alungat duhurile rele și, potrivit scrierilor vechi, prin puterea rugăciunii a ocrotit Constantinopolul de o furtună care amenința să-l distrugă. Tot lui i se atribuie împăcarea comunităților în vremuri de tulburări religioase. Credincioșii îl cinstesc nu numai pentru aceste minuni, ci și pentru viața sa exemplară, plină de smerenie, credință și dăruire față de Dumnezeu.
Biserica îl cinstește pe Sfântul Alexandru ca pe un mare păstor de suflete și apărător al unității dogmatice. El a rămas în conștiința credincioșilor drept un om al rugăciunii, care a îmbinat asprimea față de erezie cu dragostea și blândețea față de oameni.
Sfântul Alexandru: sărbătoare cu cruce neagră în calendarul ortodox
Sărbătorile marcate cu cruce neagră în calendarul ortodox sunt închinate unui sfânt sau unui eveniment bisericesc, dar nu au statutul de praznic împărătesc. Ele reprezintă zile obișnuite de cinstire, menite să aducă rugăciune și recunoștință pentru viața și faptele sfinților. În tradiția bisericii, aceste sărbători îi pomenesc pe cei care s-au jertfit pentru credință, au dus o viață curată și au devenit modele de urmat pentru toți credincioșii.
Ziua de 30 august este și un prilej de a-l pomeni alături de alți doi mari ierarhi ai Bisericii: Sfântul Ierarh Varlaam și Cuviosul Ioan de la Râșca.
Praznicul dinaintea zilei de 30 august, Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din 29 august, este și ultima sărbătoare cu cruce roșie din acest an bisericesc. Din 1 septembrie începe noul an bisericesc. Această rânduială își are originea în vechiul calendar bizantin, dar și în tradiția iudaică, unde toamna era privită ca moment de început al timpului nou, odată cu strângerea roadelor și pregătirea pentru un nou ciclu al vieții.
Tradiții și obiceiuri creștine în ziua praznicului de Sfântul Alexandru
Sărbătoarea Sfântului Alexandru este respectată cu evlavie în multe zone ale țării, iar potrivit tradițiilor populare, credincioșii, din iubire și admirație pentru sfânt păstrează an de an o serie de obiceiuri și tradiții.
Ziua de 30 august se mai numește în popor și „Ziua liniștii” – se spune că, pentru a avea pace în casă și sănătate în familie, oamenii evită certurile și munca grea în această zi.
Credincioșii merg la biserică și aprind lumânări, se roagă și cer ajutorul Sfântului Alexandru pentru vindecarea bolilor.
În unele sate, bătrânii cred că de Sfântul Alexandru „se înmoaie vremea”, fiind considerată o zi de hotar între vara fierbinte și toamna care se apropie.
Editor : C.S.
