De zeci de ani ni se spune că slăbitul este o chestiune de voință: mâncați mai puțin, mișcați-vă mai mult. Dar știința modernă a demonstrat că nu este chiar așa, comentează The Conversation.
Mai multe despre acest lucru în câteva momente.
Dar mai întâi, să ne întoarcem câteva sute de mii de ani în urmă pentru a examina strămoșii noștri umani. Pentru că putem da vina pe predecesorii noștri din trecut pentru multe dintre dificultățile pe care le avem astăzi în ceea ce privește pierderea în greutate – poate cel mai extrem caz de a da vina pe părinți.
Pentru strămoșii noștri, grăsimea corporală era o sursă de supraviețuire: prea puțină putea însemna înfometare, prea multă putea încetini mișcarea. De-a lungul timpului, corpul uman a devenit remarcabil de bun în a-și păstra rezervele de energie prin intermediul unor mecanisme biologice complexe conectate la creier. Dar într-o lume în care mâncarea este peste tot și mișcarea este opțională, aceleași sisteme care odată ne ajutau să supraviețuim incertitudinii, acum ne îngreunează pierderea în greutate.
Dușmanul din creier
Când cineva slăbește, corpul reacționează ca și cum ar fi o amenințare la adresa supraviețuirii. Hormonii foamei cresc, pofta de mâncare se intensifică și consumul de energie scade. Aceste adaptări au evoluat pentru a optimiza stocarea și utilizarea energiei în medii cu disponibilitate fluctuantă a alimentelor. Dar astăzi, cu accesul nostru ușor la junk food ieftin, bogat în calorii și rutine sedentare, aceleași adaptări care odată ne ajutau să supraviețuim ne pot cauza câteva probleme.
Așa cum am descoperit în cercetările noastre recente, creierul nostru are, de asemenea, mecanisme puternice de apărare a greutății corporale – și poate „aminti” cumva care era greutatea inițială. Pentru strămoșii noștri, acest lucru însemna că, dacă pierdeau în greutate în vremuri grele, corpul lor era capabil să „revină” la greutatea obișnuită în vremuri mai bune.
Dar pentru noi, oamenii moderni, acest lucru înseamnă că creierul și corpul nostru își amintesc orice creștere în greutate în exces ca și cum supraviețuirea și viața noastră ar depinde de aceasta. Deci, în realitate, odată ce corpul a fost mai greu, creierul ajunge să trateze acea greutate mai mare ca fiind noua normalitate – un nivel pe care se simte obligat să îl apere.
Corpurile noastre au această capacitate de a „memora” greutatea noastră anterioară mai mare, iar acest lucru ajută la explicarea motivului pentru care atât de multe persoane se îngrașă din nou după ce țin dietă. Dar, așa cum arată știința, această recâștigare a greutății nu se datorează lipsei de disciplină; mai degrabă, biologia noastră face exact ceea ce a evoluat să facă: să se apere împotriva pierderii în greutate.
Scurtături
Aici medicamentele pentru slăbit, în special cele apărute recent, au oferit speranță. Acestea acționează imitând hormonii intestinali și spun creierului să reducă apetitul.
Dar nu toată lumea răspunde bine la astfel de medicamente. Pentru unii, efectele secundare pot face dificilă continuarea tratamentului, iar pentru alții, medicamentele nu par să ducă deloc la pierderea în greutate. De asemenea, se întâmplă adesea ca, odată ce tratamentul se oprește, biologia să se reafirme – și greutatea pierdută să revină.
Progresele în cercetarea obezității și a metabolismului pot însemna că este posibil ca viitoarele terapii să poată reduce aceste semnale care readuc corpul la greutatea inițială, chiar și după perioada de tratament.
Cercetările arată, de asemenea, că sănătatea bună nu este același lucru cu „greutatea ideală”. Adică exercițiile fizice, somnul bun, alimentația echilibrată și bunăstarea mentală pot îmbunătăți sănătatea cardiacă și metabolică, chiar dacă cifra de pe cântar abia se mișcă.
O abordare la nivel de societate
Desigur, obezitatea nu este doar o problemă individuală – este nevoie de o abordare la nivel de societate pentru a combate cu adevărat cauzele profunde. Cercetările sugerează că o serie de măsuri preventive ar putea face diferența – măsuri precum investiții în mese școlare mai sănătoase, reducerea comercializării alimentelor nesănătoase către copii, proiectarea cartierelor în care mersul pe jos și cu bicicleta sunt prioritare față de mașini și restaurante cu porții standardizate de mâncare.
Oamenii de știință acordă, de asemenea, o atenție deosebită etapelor cheie ale vieții timpurii – de la sarcină până la vârsta de aproximativ șapte ani – când sistemul de reglare a greutății unui copil este deosebit de maleabil.
Într-adevăr, cercetările au descoperit că lucruri precum ce mănâncă părinții, modul în care sunt hrăniți copiii și obiceiurile de viață timpurii pot influența modul în care creierul controlează apetitul și stocarea grăsimilor în anii următori.
Ce poți face
Dacă dorești să slăbești, există totuși lucruri pe care le poți face – în principal concentrându-te mai puțin pe dietele drastice și mai mult pe obiceiuri durabile care susțin bunăstarea generală. Acordarea priorității somnului ajută la reglarea apetitului, de exemplu, în timp ce activitatea fizică regulată – chiar și mersul pe jos – poate îmbunătăți nivelul zahărului din sânge și sănătatea inimii.
Concluzia este însă că obezitatea nu este un eșec personal, ci mai degrabă o condiție biologică modelată de creierul nostru, de genele noastre și de mediul în care trăim.
Vestea bună este că progresele în neuroștiință și farmacologie oferă noi oportunități în ceea ce privește tratamentele, în timp ce strategiile de prevenire pot schimba peisajul pentru generațiile viitoare.
Așadar, dacă v-ați luptat să slăbiți și să vă mențineți greutatea, să știți că nu sunteți singuri și că nu este vina voastră. Creierul este un adversar redutabil. Dar, cu ajutorul științei, medicinei și politicilor mai inteligente, începem să schimbăm regulile jocului.
Editor : Sebastian Eduard
