George Enescu a rămas un reper al muzicii universale, un nume care transcende granițele și timpul. Geniu precoce, compozitor vizionar, violonist de o sensibilitate rară și pedagog care a inspirat generații întregi, Enescu a transformat sunetele folclorului românesc într-un limbaj artistic de valoare universală. Viața sa, împărțită între modestia copilului născut la sat și strălucirea marilor scene ale lumii, este povestea unei personalități care a demonstrat că muzica poate fi cea mai puternică punte între culturi.
Geogre Enescu a fost considerat un copil-minune, micul Jurjac, așa cum familia și cei apropiați îl alintau.
George Enescu: Originile unui geniu
George Enescu s-a născut la 19 august 1881 în satul Liveni (astăzi „Liveni-Vârnav”, județul Botoșani). Copil precoce, cu o sensibilitate aparte, a intrat în contact cu vioara încă de la vârsta de patru ani. La vârsta de 5 ani, Enescu a avut primul său concert, iar de atunci a început studii de compoziție sub îndrumarea compozitorului român de muzică de operă, profesor și critic de muzică Eduard Caudella. A fost alinatat „Jurjac” (copil căruia îi plăcea muzica) de către guvernanta franceză Lydie Cedre, persoana care a avut o importanță majoră în dezvoltarea lui Enescu, începând cu vârsta de 6 ani.
La numai șapte ani a fost admis la Conservatorul din Viena, unde a fost considerat un copil-minune
Între anii 1888 și 1894, George Enescu studiază la Conservatorul din Viena, acolo unde îi are drept mentori și profesori pe cei mai renumiți ai vremii precum Siegmund Bachrich, Josef Hellmesberger Junior (vioară), Ernst Ludwig (pian) și Robert Fuchs (armonie, contrapunct și compoziție).
La doar 7 ani, a fost admis în mod excepțional ca elev extraordinar, cu un regim special, tocmai pentru că era considerat un copil-minune. Aceasta însemna că programul și cerințele lui erau adaptate vârstei și talentului său, nu urma rigorile normale ale studenților maturi. Enescu era recunoscut pentru talentul său excepțional și a beneficiat de derogări speciale care să-i permită să studieze la cel mai înalt nivel fără constrângerile obișnuite.
La recomandarea profesorului de pian, George Enescu este trimis de familie să studieze la Paris, între anii 1895-1899, după absolvirea Conservatorului din Viena cu medalie de argint. La Paris își perfecționează studiile sub îndrumarea profesorilor renumiți de la Conservator. (Martin-Pierre-Joseph Marsick la vioară, Jules Massenet și Gabriel Faure la compozție, și mulți alții).
Enescu, un artist complet: compozitor, violonist, dirijor și pedagog
George Enescu a fost un muzician complet și complex. A fost un interpret de o sensibilitate rară, recunoscut pentru sobrietatea și profunzimea execuției sale. Dar cea mai importantă moștenire rămâne opera sa componistică. Enescu a scris muzică simfonică, de cameră, vocală și instrumentală, într-un stil original, în care influențele romantice și moderne se împletesc cu elemente inspirate din folclorul românesc.
Debutul în compoziție pentru George Enescu
Pe 6 februarie 1898, în cadrul Concertelor Colonne din Paris, George Enescu își face debutul în calitate de compozitor, cu Suita simfonică „Poema Română”. Începând cu același an, Enescu predă lecții și oferă recitaluri de vioară la București, sub admirația Reginei Elisabeta a României, care îl invita adesea la Castelul Peleș din Sinaia pentru a executa piese la vioară.
În anii de început ai Primului război Mondial, George Enescu rămâne în București, iar atunci dirijează „Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven”, pentru prima dată în audiție integrală în România.
Tot atunci, are loc prima ediție a Concursului de compoziție George Enescu, eveniment cu ocazia căruia compozitorul le oferea câștigătorilor premii din venituri propii, sume de bani, dar și șansa interpretării acestor piese în concerte.
Cele mai cunoscute opere ale lui George Enescu
Opera „Oedip”
Între anii 1921-1931, celebra creație dramatică și muzicală a lui George Enescu, Oedip, tragedia lirică în 4 acte, începe să se facă auzită pe scenele teatrelor de operă din lume. Piesa o dedică Mariei Tescanu Rosetti, fostă Cantacuzino, cu care mai târziu, în 1937, se și căsătorește. Alintată de cei dragi „Măruca”, Maria Catacuzino a fost marea dragoste a lui Enescu
Premiera operei Oedip a avut loc la Paris, pe 13 martie 1936, moment în care s-a bucurat de un succes impresionant. Opera este și astăzi una dintre cele mai populare creații ale lui Enescu, auzită în timpul Festivalului și Concursului Internațional George Enescu din București.
„Rapsodiile Române” (numărul 1 și 2, 1901 – 1902): Două capodopere inspirate din muzica populară românească. Prima, în „La major”, are un caracter exuberant și dansant, devenind una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale pe plan mondial. A doua, în „Re major”, are o expresivitate melancolică, profundă.
„Simfonia a III-a” (1916–1918): Considerată una dintre cele mai valoroase simfonii ale secolului XX, se remarcă prin monumentalitate, forță dramatică și utilizarea corului în final.
Suită pentru orchestră, Simfoniile nr. 1, 2 și 4 (aceasta din urmă rămasă neterminată): Lucrări prin care Enescu și-a consolidat reputația de mare simfonist.
Sonata a III-a pentru vioară și pian „în caracter popular românesc” (1926): O bijuterie a muzicii de cameră. Aici, Enescu reușește să transpună spiritul doinei și al horii românești într-un limbaj cult, recunoscut ca universal. Lucrarea este foarte iubită de violoniști și interpretată des la nivel internațional.
Ultimii ani din viața lui Enescu
Și în ultimii ani de viață, George Enescu și-a continuat cariera muzicală. A compus” Cvartetul de coarde Nr 2″, „Simfonia de Cameră pentru douăsprezece instrumente soliste”, și a schițat mai multe „Simfonii” (Nr 4 și 5) rămase neterminate, care mai târziu au fost orchestrate de compozitorul Pascal Bentoiu.
Odată cu instaurarea dictaturii comuniste, George Enescu s-a exilat definitiv la Paris, însă a continuat să dețină funcția de președinte al Societății Compozitorilor din România până în anul 1949, când Societatea a fost înlocuită cu Uniunea Compozitorilor, iar de atunci Enescu nu a mai figurat drept membru.
George Enescu s-a stins din viață în noaptea dintre 3 spre 4 mai, anul 1955, în locuința sa din Paris. A fost înmormântat în cimitirul Pere-Lachaise din Paris (cel mai mare și renumit cimtir din oraș unde sunt înmormântați mai mulți oameni celebri).
Muzeul Național „George Enescu” prezintă publicului expoziții permanente care ilustrează viața și operele marelui muzician, în toate sediile (Palatul Cantacuzino București, Casa Memorială George Enescu Bucureși, Casa Memoriala George Enescu din Sinaia și Secția „Dumitru şi Alice Rosetti Tescanu – George Enescu” Tescani, jud. Bacău).
Editor : C.S.
