La 24 februarie 2025 se împlinesc trei ani de la invazia la scară largă a Ucrainei de către Rusia. „Trei ani de când Ucraina, și lumea, au încetat să mai existe așa cum le știam”.
Membrii redacției Kyiv Independent au răspuns la întrebarea: „Dacă v-ați putea întoarce în timp, ce v-ați spune în ajunul invaziei la scară largă a Rusiei?” Următoarele reflecții oferă o fereastră către impactul profund pe care acest război l-a avut asupra unui grup de oameni care acoperă războiul – și o națiune – schimbată pentru totdeauna.
Kyiv Independent este un ziar ucrainean de limbă engleză
Asami Terajima, reporter
„Mi-aș spune că totul în viața ta se va schimba mâine: înțelegerea ta despre război, pace și viață. Și că ai luat o decizie bună convingându-ți părinții să nu se întoarcă în Ucraina, unde locuiau, pentru că ai avut instincte bune cu privire la ceea ce urma să se întâmple.
Nu vă speriați, dar războiul care este pe cale să vă consume viața este mult mai rău decât v-ați fi putut imagina vreodată. Cel mai important lucru este să știți că nu sunteți singuri. Aveți prieteni și colegi care vă vor fi alături, așa că continuați să faceți câte un pas pe rând. Ești doar un student de 21 de ani care tocmai a pășit în lumea jurnalismului. Nu se așteaptă nimic de la tine. Așadar, prețuiește ultimele ore în pace, calmul dinaintea furtunii, înainte ca inocența tinereții să-ți fie luată.
Asigurați-vă că vă simțiți confortabil cu riscul pe care vi-l asumați și urmați-vă instinctul – uneori, acesta poate salva vieți. Nu intrați în panică și rămâneți fideli vouă înșivă. Veți pierde mulți prieteni în război, veți participa pentru prima dată la înmormântări și veți asista la scene îngrozitoare pe care întotdeauna v-a fost frică să le vedeți în filmele de război. Dar sunteți iubiți și vor exista momente frumoase în mijlocul incertitudinii și întunericului care strălucesc atât de mult. Vei descoperi mai multe despre tine pe parcurs.
Dar, de asemenea, părăsiți biroul Kyiv Independent puțin mai devreme pe 23 februarie, pentru a putea dormi bine (am plecat la ora 2 dimineața pe 24 februarie, iar invazia a început câteva ore mai târziu)”.
Toma Istomina, redactor-șef adjunct
„Nu am dormit pe 24 februarie 2022. Zilele care au precedat invazia la scară largă au fost deja suficient de nebunești pentru a mă ține la birou până târziu în noapte, și prin târziu mă refer la trecut de ora 2 a.m. Când am ajuns acasă, era deja clar că noaptea aceasta va fi noaptea în care Rusia își va pune în aplicare planul bolnav.
Cu doar 30 de minute înainte ca primele explozii să zguduie Kievul și tancurile rusești să înceapă să treacă peste granițele ucrainene din toate părțile, am publicat o postare pe Instagram, spunând:
„Din nou și din nou dovedim că avem ceva ce Rusia nu poate decât să invidieze. Suntem uniți, suntem curajoși, iar valorile noastre prevalează în fața a sute de mii de trupe complet echipate care ne înconjoară țara. Poate că am fost nefericiți să avem o graniță comună cu Rusia. Dar suntem al naibii de norocoși să ne avem unii pe alții. Și nimeni nu ne va lua vreodată asta”.
Trei ani mai târziu, după tot prin ce am trecut, nu puteam spune mai bine. Dacă m-aș putea întoarce în timp, în ajunul invaziei la scară largă, mi-aș lua propriul telefon, aș deschide acel mesaj și l-aș citi cu voce tare pentru mine, cu multă încredere.
Niciun cuvânt nu m-ar fi putut pregăti cu adevărat pentru oroarea care avea să vină, dar știind că viitorul meu eu susținea această viziune, mi-ar fi fost mai ușor să văd lumina din față.
Oh, și mi-aș fi spus să îi sun pe dezvoltatorii noștri și să le cer să pregătească site-ul nostru pentru un trafic record la ora 5 a.m. Trezirea lor după ce invazia la scară largă începuse deja pentru a repara site-ul nostru blocat? Un pic ciudat”.
Natalia Iermak, reporter
„Am avut un picnic pe un lac înghețat cu prietenii mei în ajunul invaziei la scară largă a Rusiei. Am prăjit ouă și cârnați pe foc. Mi-aș fi spus în acel moment că vechea mea viață era pe cale să se termine pentru totdeauna. Dar nu voi fi singurul.
Mi-aș spune, de asemenea, că prima mea impresie despre război – că este mai mare decât doar Ucraina și că va schimba viețile oamenilor din întreaga lume – se va dovedi mai adevărată ca niciodată peste câțiva ani.
Sunt atât de multe povești despre putere și compasiune pe care le voi vedea în acești trei ani, și atât de multe tragedii – mai multe decât am crezut vreodată că voi putea suporta.
Faptul că voi spune aceste povești mă va ajuta să trec peste. Ele vor rămâne cu mine și, sperăm, cu voi, cititorii noștri, astfel încât într-o zi, când noi doi vom merge la picnic cu prietenii, să ne amintim de oamenii care au înfruntat răul pentru a proteja binele din viața noastră și să ne întrebăm: Ce pot face eu pentru a le răsplăti?”
Elsa Court, manager de dezvoltare
„Mi-aș spune că se va simți ca la sfârșit. O să simți că nu există speranță, că Ucraina va fi complet ocupată, că nu vei mai vedea niciodată Kievul. De asemenea, te vei simți neputincios urmărind ceea ce se întâmplă din străinătate, ca și cum ai vedea un tsunami sau un cutremur distrugând o bucată de pământ de la distanță. Te vei simți ca și cum ai sta acolo, înghețat, în timp ce inimaginabilul se întâmplă, iar o forță de neoprit înghite Ucraina.
Dar doar pentru că așa se simte, nu înseamnă că este adevărat.
„Continuă să mergi, până la sfârșit”.
În primul rând, nu este sfârșitul – este doar începutul, și nu doar pentru Ucraina, ci pentru întreaga Europă. Veți vedea Kievul din nou (de fapt, vă veți muta acolo doi ani mai târziu). Și veți descoperi că, lucrând la Kyiv Independent, veți simți că aveți un anumit impact, cel puțin asupra modului în care alți non-ucraineni ca dumneavoastră înțeleg războiul din Ucraina și Rusia. Veți afla, de asemenea, că Rusia nu este o forță de neoprit – dar până acum, doar ucrainenii au îndrăznit să o oprească.
Vei deveni mult mai puțin fatalist după ce te vei muta în Ucraina – este ceva în a fi înconjurat de oameni care continuă să trăiască, indiferent de cele mai bune eforturi ale vecinului lor de a-i ucide, care îți va schimba atitudinea.
Asta nu înseamnă că sentimentul de disperare va dispărea vreodată. Când mă simt deosebit de lipsită de speranță, o bună prietenă ucraineană îmi spune: „Elsa, do kinstya” – în ucraineană înseamnă „continuă, până la sfârșit”. După trei ani, încă nu știi sigur când sau unde va fi sfârșitul”.
Kate Tsurkan, reporter
„Dacă aș putea să mă întorc și să-mi spun ceva în ajunul invaziei, ar fi acesta: pregătește-te.
Știi ce urmează – nu ai nicio îndoială. Dar nu sunteți pregătiți pentru întreaga amploare a cruzimii Rusiei. Pregătiți-vă pentru faptul că țara în care v-ați născut nu va ajuta țara pe care o iubiți atât de mult pe cât poate sau ar trebui. Și viitorul său președinte? S-ar putea să ne trădeze complet.
Pregătește-te să te îngrijorezi constant pentru prietenii tăi din prima linie și să te lupți cu sentimentele duale de recunoștință și vinovăție pentru că ai o oarecare aparență de viață normală datorită lor.
Pregătește-te să vezi o înregistrare video, după un atac rusesc, în care prietenul tău este clar că nu va supraviețui. Se poate întâmpla din nou. Se poate întâmpla oricui cunoști – chiar și ție.
Faptul că veți petrece două săptămâni în Harkov fără să auziți o singură explozie este un noroc chior. Totuși, nu trebuie să ignorați fiecare sirenă de raid aerian, așa cum veți face în Cernăuți. Nu ar trebui să deveniți atât de aclimatizat la sunetele războiului.
Pregătește-te – pentru că vei avea un copil. Și indiferent ce se va întâmpla, nu vei avea voie să plângi în fața ei. Sarcina ta va fi să o înveți să își prețuiască cultura mai presus de orice, să urască Rusia pentru că a adus războiul pe pământurile ei și, cel mai important, să supraviețuiască”.
Katerina Denisova, reporter
„Libertatea înseamnă mult pentru milioane de ucraineni, crede în poporul tău – asta mi-aș spune în ajunul invaziei.
Mi-aș mai spune că acest război privește întreaga lume; nu există dreptate, dar nu trebuie să-ți pierzi niciodată speranța și să acționezi întotdeauna”.
Dominic Culverwell, reporter de afaceri
„Mi-aș spune să fiu pregătit mental pentru trei ani grei și plini de emoții. Și să fiu puternic, pentru că mâine dimineață te vei trezi și vei avea un atac de panică, dar să știi că prietenii tăi vor supraviețui bătăliei de la Kiev și ocupației de la București.
De asemenea, veți întâlni unii dintre cei mai incredibili oameni și vă veți face prieteni extraordinari. Ucrainenii te vor învăța atât de multe despre putere și unitate, dar fii pregătit pentru o schimbare întunecată a umorului tău – este un mecanism de adaptare, așa că nu te speria. Ucrainenii se pricep să facă glume în vremuri sumbre.
Mi-aș spune că urmează un drum lung și că mutarea la Kiev în timpul războiului va fi una dintre cele mai bune decizii pe care le-ați luat vreodată. Chiar dacă atacurile nocturne cu drone și rachete sunt epuizante și poveștile pe care le auzi sunt emoționante, nu vei pune niciodată la îndoială decizia ta.
Atunci, în prima zi a invaziei totale a Rusiei, ca ucrainean și jurnalist, eram sigur că lumea nu va sta cu mâinile în sân; ne va oferi toate armele de care avem nevoie, va închide cerul și va face totul pentru a împiedica Rusia să-mi distrugă națiunea. Dar acest lucru nu s-a întâmplat.
Îmi spuneam că, de fapt, Ucraina – nu alte țări mai bogate și cu mai multe mijloace – va fi cea mai puternică și decisivă în acel moment, chiar dacă părea că va cădea în mâinile Rusiei. Voința era singura armă pe care Rusia nu o avea și nu o va avea niciodată”.
Editor : S.S.
