Deputatul PNL Raluca Turcan a anunţat, marţi, un nou proiect de lege depus în parlament, prin care furnizorii de servicii sociale vor fi obligaţi să asigure accesibilizarea informaţiilor şi a comunicării, punând la dispoziţie materiale în Braille, audio, video subtitrat, interpretare în limbaj gestual sau comunicare augmentativă şi alternativă, pentru că persoanele cu dizabilităţi senzoriale, intelectuale, psihice sau de comunicare ajung, de multe ori, să nu beneficieze efectiv de serviciile la care au dreptul, pentru că barierele de comunicare sau lipsa unor tehnologii adaptate le exclud.
Raluca Turcan declarat la Parlament că proiectul de lege pentru completarea Legii nr. 448/2006 pe care il propune vine să corecteze o problemă, şi anume faptul că persoanele cu dizabilităţi senzoriale, intelectuale, psihice sau de comunicare ajung, de multe ori, să nu beneficieze efectiv de serviciile la care au dreptul, tocmai pentru că barierele de comunicare sau lipsa unor tehnologii adaptate le exclud. ”Este ca şi cum am spune: „aveţi dreptul, dar nu şi mijloacele reale de a-l exercita”. Astfel, proiectul de lege vine să completeze articolul 70 din Legea nr. 448/2006, instituind obligaţii explicite pentru furnizorii de servicii sociale. Aceştia vor trebui să asigure accesibilizarea informaţiilor şi a comunicării, punând la dispoziţie materiale în Braille, audio, video subtitrat, interpretare în limbaj gestual sau comunicare augmentativă şi alternativă”, a anunţat Turcan. El a precizat că aceşti furnizori vor fi obligaţi să aibă şi personal instruit – interpreţi pentru limbajul mimico-gestual, specialişti în comunicare augmentativă şi alternativă, consilieri adaptativi – care să sprijine persoanele cu dizabilităţi în interacţiunea cu instituţiile. În plus, va trebui adaptată semnalizarea spaţiilor şi procedurilor, prin pictograme, semnale tactile, sonore sau vibraţii, şi vor fi elaborate ghiduri simplificate cu suport vizual, astfel încât regulile şi procedurile să fie uşor de înţeles. Nu în ultimul rând, legea obligă la utilizarea tehnologiilor asistive relevante pentru fiecare tip de dizabilitate. Potrivit lui Turcan, impactul acestei legi este major şi multiplu. ”În primul rând, garantează egalitatea de şanse între persoanele cu şi fără dizabilităţi, eliminând barierele care le împiedică pe primele să fie actori deplini ai vieţii comunitare, în al doilea rând, susţine procesul de dezinstituţionalizare: dacă 98% dintre persoanele cu dizabilităţi trăiesc în comunitate, atunci este vital ca serviciile să fie adaptate, altfel viaţa lor rămâne una marginalizată, lipsită de acces real, în al treilea rând, consolidăm respectarea demnităţii umane – pentru că nu este suficient să proclamăm drepturi, trebuie să facem ca ele să fie efectiv exercitate”, a explicat ea. ”În acelaşi timp, România îşi respectă angajamentele internaţionale asumate prin Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, pe care am ratificat-o şi care obligă statul să ia măsuri concrete pentru incluziunea persoanelor cu dizabilităţi”, a subliniat Raluca Turcan. Potrivit deputatului PNL, în România trăiesc aproape un milion de persoane cu dizabilităţi, mai exact, 942.889, ceea ce reprezintă 4,32% din populaţia ţării. ”Ceea ce este esenţial de reţinut este că marea majoritate, adică 98,34%, locuiesc în comunitate, alături de familiile lor sau independent, şi doar 1,66% sunt instituţionalizate. Aşadar, vorbim despre oameni care interacţionează cu serviciile sociale şi pentru care accesibilitatea acestor servicii nu este un moft, ci o condiţie de bază pentru a putea duce o viaţă normală şi demnă”, a spus Turcan. Ea a arătat că situaţia este cu atât mai relevantă în anumite regiuni – Sud-Vest Oltenia, Sud-Muntenia şi Nord-Vest – unde proporţia persoanelor cu dizabilităţi raportată la populaţie este mai ridicată, ceea ce înseamnă o presiune şi mai mare asupra sistemului de servicii şi o nevoie urgentă de adaptare. ”În acest context, deşi Legea nr. 448/2006 consacră drepturile persoanelor cu handicap, experienţa de până acum a arătat că există o lacună serioasă: furnizorii de servicii sociale, fie publici, fie privaţi, nu au obligaţii clare şi ferme de a-şi adapta comunicarea, informaţiile, procedurile şi instrumentele la diversitatea tipurilor de dizabilitate. Această lipsă se traduce, în fapt, printr-o discriminare indirectă. În concluzie, fără această lege, drepturile celor aproape un milion de persoane cu dizabilităţi rămân, în mare măsură, doar pe hârtie. Cu această lege, facem un pas decisiv spre a le transforma în realitate. Le oferim instrumentele necesare pentru a participa activ şi egal în viaţa comunităţii, pentru a-şi construi vieţi independente şi demne, iar România dovedeşte că ştie să fie o societate inclusivă, solidară şi dreaptă”, a explicat Raluca Turcan.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa [email protected].
