În timp ce Donald Trump se pregătește să își înceapă al doilea mandat de președinte al Statelor Unite, el are în față o lume care se cufundă tot mai mult în haos. Riscul izbucnirii unui război nuclear este din ce în ce mai mare, pe măsură ce Rusia, China și Coreea de Nord își extind forțele nucleare și amenință să distrugă pilonii de bază care au păstrat până acum lumea în siguranță, se arată într-o analiză Foreign Affairs. SUA trebuie să încerce să negocieze cu aceste state rebele nu doar din postura de adversare nucleare, dar și de potențiale colaboratoare într-o ultimă încercare de a preveni anarhia nucleară.
Tratatul de Neproliferare Nucleară (NPT), care a fost semnat în 1968, este sigurul mecanism major rămas în funcțiune pentru menținerea ordinii nucleare. Însă acțiunile statelor cu arme nucleare care au semnat tratatul, nemulțumirile multor țări participante care nu au arme nucleare și încercările altor țări de a-și dezvolta propriile lor programe nucleare au pus viitorul tratatului sub semnul întrebării.
Trump, care se laudă cu faptul că este un lider curajos, ar trebui să se folosească de discursul său de inaugurare pentru a cere acțiuni coordonate din partea Chinei, Franței, Rusiei, Marii Britanii și a Statelor Unite – cele cinci state cu arme nucleare care fac parte din NPT – ca să prevină colapsul ordinii nucleare.
A mai rămas puțin timp la dispoziție pentru luarea unor acțiuni colective. Este în joc securitatea Statelor Unite și a aliaților săi. Pentru Trump, perioada începutului de mandat în care poate lua măsuri mai curajoase și relația pe care a construit-o deja cu președintele rus Vladimir Putin și liderul chinez Xi Jinping îi oferă ocazia perfectă pentru a prelua inițiativa la nivel global.
În lipsa unor decizii drastice, este aproape sigur că tratatul New START, care limitează arsenalele nucleare ale Rusiei și Statelor Unite și oferă mai multă transparență prin măsurile sale de verificare, nu va fi reînnoit odată ce va expira în februarie 2026.
Cu toate că cele două țări continuă să respecte limitele numerice, Moscova a oprit accesul inspectorilor și nu mai oferă notificările prevăzute în tratat.
Cursa nucleară între marile puteri ar putea scăpa de sub control
Dacă tratatul nu va fi înlocuit cu un altul, va fi pentru prima dată din 1972 (tratatul SALT) când competiția nucleară dintre cele mai puternice state nucleare din lume nu mai este reglementată în niciun fel.
O cursă nucleară intensă pare tot mai inevitabilă și între SUA și China, care ar putea avea 1.000 de arme nucleare în arsenal său până în 2030. America și-a schimbat de asemenea doctrina nucleară și a început să își mărească atât numărul de focoase nucleare desfășurate, cât și gradul lor de pregătire.
Și mai îngrijorător este că mulți experți și oficiali guvernamentali din SUA și multe alte țări nu mai presupun că armele nucleare nu vor mai fi folosite vreodată într-un conflict.
Oficialii tratează tot mai serios amenințările lui Putin și sunt tot mai atenți la cum să răspundă în fața unui posibil atac nuclear în războiul din Ucraina.
Unele țări și-au arătat deja nemulțumirea față de NPT și au creat în 2017 un nou tratat care interzice nu doar folosirea unor astfel de arme, dar și testarea, producția și deținerea lor: Tratatul asupra Interzicerii Armelor Nucleare (TPNW).
Descurajarea nucleară la nivelul UE și dezvoltarea propriilor arsenale
În timp ce Iranul continuă să facă pași înspre dezvoltarea capacității de a produce arme nucleare, alte state precum Japonia, Coreea de Sud și Arabia Saudită analizează care sunt riscurile și avantajele deținerii unui arsenal nuclear propriu.
Chiar și printre țările din Europa, războiul din Ucraina și teama că ar putea fi abandonate la greu de Statele Unite au redeschis discuția creării unei forme de descurajare nucleară la nivelul Uniunii Europene sau prin dezvoltarea unor programe naționale.
Aceste schimbări ar transforma fundamental relațiile nucleare globale de la rău la și mai rău, potrivit Foreign Affairs. Ele vor submina grav securitatea nu doar a Statelor Unite, dar și a celorlalte țări, inclusiv a adversarelor nucleare ale americanilor.
Perspectiva aceasta ar trebui să fie un motiv suficient de puternic pentru ca marile puteri nucleare ale lumii să participe într-o inițiativă comună de evaluare și înghețare a oricăror tentative de lărgire a arsenalului nuclear.
Perioada de detensionare nucleară ar putea presupune ca Statele Unite să continue modernizarea forțelor sale nucleare, dar să se abțină de la orice decizie de mărire a numărului de focoase nucleare din rachetele existente.
China ar putea să continue construcția de silozuri pentru arme nucleare, dar nu fără să le umple cu rachete. Rusia ar putea să își desfășoare rachetele sale de croazieră, dar va evita să facă amenințări și va opri exercițiile nucleare din Belarus.
China, Rusia și SUA ar putea, în plus, să renunțe la postura prin care un atac nuclear este lansat de îndată ce sistemul de avertizare detectează un atac nuclear inamic.
Opțiunile pe care Trump le are la dispoziție
Putin și Xi par să înțeleagă incertitudinile și riscurile pe care le presupune folosirea armelor nucleare: Xi l-a îndemnat pe Putin să nu intensifice războiul din Ucraina la un nivel nuclear, iar Putin s-a ferit să facă acest lucru (până acum), în ciuda repetatelor sale amenințări.
Washingtonul ar trebui să transmită clar Beijingului și Moscovei că este pregătită să câștige o cursă a înarmării nucleare dacă adversarele sale nu îi dau nicio altă opțiune.
Alegerea pentru Trump în al doilea său mandat este clară, potrivit Foreign Affairs: ori va încerca să evite anarhia nucleară prin refacerea cooperării dintre cele cinci state cu arme nucleare care au semnat NPT, ori va fi martor la continuarea destrămării ordinii nucleare și va fi forțat să apeleze la măsuri de descurajare costisitoare, controversate și nesigure pentru a apăra SUA, aliații săi și restul lumii împotriva pericolului izbucnirii unui război nuclear.
Editor : Raul Nețoiu