Sâmbătă dimineaţa, puţin după ora 8:00, o dronă a pătruns în spaţiul aerian bulgar dinspre România, în apropierea vechiului punct de control Kardam din Dobrici, şi s-a dezintegrat într-un câmp de floarea-soarelui, la aproximativ o sută de metri în interiorul ţării şi la câţiva paşi de o staţie de compresoare a gazoductului Transbalcanic. Nimeni nu a fost rănit şi nicio clădire nu a fost afectată. După standardele evenimentelor care au avut loc de-a lungul flancului estic al NATO, a fost aproape un incident nesemnificativ. Şi tocmai de aceea ar trebui să ne determine să acţionăm, nu să ne descurajeze, deoarece o dronă inofensivă pe care nimeni nu a văzut-o venind este cel mai ieftin avertisment pe care această ţară îl va primi vreodată, scrie Novinte.com într-un comentariu.
Mai important decât naţionalitatea dronei este faptul că nimeni nu a detectat-o. Nici radarul bulgar, nici cel român, şi nici o alertă din partea Centrului de Operaţiuni Aeriene Combinate al NATO de la Torrejon, care ar trebui să supravegheze tocmai acest spaţiu aerian. Prim-ministrul Radev a recunoscut acest lucru şi a admis, în acelaşi timp, că achiziţionarea unui radar tridimensional modern este blocată „de ani de zile”. Şeful apărării, amiralul Emil Eftimov, a mers şi mai departe, recunoscând că fie şi un radar specializat antidrone ar putea detecta o ţintă de acest fel doar de la patru sau cinci kilometri, ceea ce, deasupra unei frontiere populate, nu lasă aproape deloc timp pentru a face ceva. Nu este vorba de o surpriză venită din senin, ci de o lacună pe care persoanele responsabile o cunosc de ani de zile şi pe care nu au remediat-o.
Identitatea celui care a trimis-o rămâne cu adevărat neclară, iar onestitatea impune să se ia în considerare mai multe posibilităţi simultan, în loc să se opteze pentru cea pe care televiziunea a descoperit-o prima. Concluzia iniţială a Ministerului Apărării este că epava aparţine cel mai probabil unei „Maya”, o dronă ieftină de momeală utilizată pe scară largă de forţele armate ucrainene. Kievul a negat că ar fi îndreptat ceva spre Bulgaria şi s-a oferit să ajute la anchetă. Aceasta indică explicaţia cea mai banală şi cea mai credibilă din punct de vedere tehnic: o dronă „Maya” deviată de pe traiectoria programată de războiul electronic rus, aceleaşi bruiaj şi falsificare pe care analiştii le-au invocat atunci când avioanele de vânătoare franceze au interceptat o dronă ucraineană „Maya” rătăcită deasupra Mării Baltice la începutul acestui an. Chiar Eftimov a menţionat interferenţele electronice ca fiind cauza probabilă. O dronă rătăcită nu este doar posibilă, ci reprezintă răspunsul plictisitor, dar probabil.
RUSIA A CAPTURAT DRONE UCRAINENE INTACTE
Însă nu este singurul, iar alte două scenarii merită luate în considerare. În zilele premergătoare incidentului de la Kardam, mai multe guverne din NATO au avertizat public că Rusia a capturat drone ucrainene intacte şi le-ar putea folosi pentru provocări sub steag fals împotriva membrilor alianţei, tocmai pentru a crea impresia unui atac ucrainean şi a diviza aliaţii. Miniştrii apărării din Polonia şi Lituania au declarat acest lucru oficial, iar Institutul pentru Studiul Războiului descrie acest lucru ca făcând parte dintr-o campanie deliberată a Rusiei de a pregăti terenul pentru exact astfel de incidente. Cu alte cuvinte, faptul că se pregătea o provocare undeva de-a lungul flancului era deja ceva de domeniu public înainte ca una dintre drone să aterizeze într-un câmp bulgar. Ivailo Mircev, de la „Bulgaria Democrată”, a avut dreptate să întrebe sâmbătă dacă proximitatea faţă de Coridorul Vertical de Gaz, artera pe care Bulgaria mizează pentru gazul non-rus, indică o operaţiune hibridă menită să testeze reacţiile în jurul infrastructurii critice.
UN SABOTOR PE TERITORIUL ROMÂNIEI SAU BULGARIEI?
Există şi o a treia interpretare, mai discretă decât celelalte, iar dovezile preliminare o contrazic, lucru care merită spus fără ocolişuri. Drona a venit dinspre nord, din spaţiul aerian al României, iar poliţia de frontieră a României a înregistrat-o, captând sunetul acesteia înainte ca explozia să fie auzită pe partea bulgară, lângă General Toşevo. Ceea ce radarele niciunei ţări nu au făcut a fost să o urmărească, deoarece zbura la joasă altitudine şi era de dimensiuni reduse. Această distincţie – auzită, dar neurmărită – se află în centrul problemei şi merită să fim atenţi să nu îi acordăm o importanţă excesivă.
Unii vor argumenta, pe baza geografiei, că o dronă care traversează zonele din apropierea Mării Negre, supravegheate îndeaproape, şi întinderea României fără a fi localizată trebuie să fi zburat doar pe o distanţă scurtă, iar de aici nu mai este decât un pas mic până la cea mai sumbră versiune a teoriei: că dispozitivul nu a zburat deloc peste jumătate din teritoriul NATO, ci a fost lansat din apropiere, de pe teritoriul român sau chiar bulgar, de către un sabotor sau un mercenar care acţiona în numele Rusiei. Aceasta ar însemna că nu este vorba de o rătăcire de război, ci de un act înscenat pe teritoriul alianţei, motiv pentru care ideea circulă şi nu poate fi pur şi simplu ignorată. Totuşi, ea ar trebui evaluată cu obiectivitate în raport cu faptele de care dispunem. Detectarea acustică de pe partea română, apropierea dronei dinspre nord şi modelul cunoscut al dronelor ucrainene care pătrund în spaţiul aerian al NATO sub acţiunea bruiajului rus fac ca explicaţia „derivei îndelungate” să fie mai greu de respins decât presupune teoria sabotajului, iar poziţia onestă este că epava, grav arsă potrivit lui Radev, nu a lămurit încă problema în niciun sens.
ÎN LOC DE CONCLUZIE
Iată aspectul care rezistă tuturor acestor scenarii şi este singurul care contează în ultimă instanţă. Fie că drona a fost o momeală ucraineană deviată de la traiectorie, o provocare rusă echipată cu componente ucrainene sau un dispozitiv plasat în tăcere lângă graniţa noastră, lecţia pentru Bulgaria este identică: ceva a ajuns la infrastructura noastră critică şi a explodat înainte ca cineva din Sofia, Bucureşti sau Torrejon să ştie că se afla în aer.
Ar trebui să fim recunoscători că aceasta a ajuns ca momeală într-un câmp de floarea-soarelui şi nu ca o dronă Shahed purtând o încărcătură explozivă, din care România a doborât deja trei în apropiere. Mecanismele necesare pentru o reacţie există: proiectul anti-drone SAFE, experimentul NATO de combatere a dronelor pe care Bulgaria urmează să-l găzduiască în octombrie, companiile locale care lucrează deja la această tehnologie. însă totul se desfăşoară în ritmul lent al unor lucruri pe care nimeni nu le consideră urgente. Kardam este argumentul în favoarea urgenţei, oferit fără niciun cost de sânge.
Scandalul nu va fi drona. Scandalul va fi dacă, peste un an, radarul încă nu va fi instalat şi vom da explicaţii pentru următorul incident, conchide Novinite.com.