Unul dintre cele mai frecvente tipuri de accident vascular cerebral (AVC) ischemic ar putea avea o cauză diferită de cea acceptată până acum, potrivit unui nou studiu publicat în revista “Circulation”. Cercetarea arată că accidentul vascular lacunar este determinat în principal de afectarea vaselor mici din creier şi nu de depunerile de aterom care îngustează arterele mari, aşa cum s-a presupus timp îndelungat.
Rezultatele, obţinute de cercetători de la University of Edinburgh şi UK Dementia Research Institute, oferă o explicaţie pentru eficienţa limitată a tratamentelor standard de prevenţie, precum aspirina, şi deschid calea către terapii care vizează direct microcirculaţia cerebrală.
Accidentul vascular lacunar reprezintă aproximativ 20-25% dintre toate accidentele vasculare cerebrale ischemice. Acesta apare atunci când una dintre arterele foarte mici, situate în profunzimea creierului, se blochează, afectând structuri esenţiale implicate în controlul mişcării, sensibilităţii şi funcţiilor cognitive.
Deşi aceste accidente vasculare sunt adesea de dimensiuni reduse, impactul lor poate fi major. Boala vaselor mici cerebrale este una dintre principalele cauze ale dizabilităţii neurologice, fiind asociată cu tulburări de mers, declin cognitiv, demenţă vasculară şi un risc crescut de accidente vasculare repetate.
Studiul a inclus 229 de persoane care suferiseră fie un AVC lacunar, fie un accident vascular ischemic uşor de alt tip.
Participanţii au fost evaluaţi clinic şi cognitiv şi au efectuat investigaţii RMN imediat după accidentul vascular şi la un an distanţă. Cercetătorii au analizat două mecanisme posibile: îngustarea arterelor mari prin depuneri aterosclerotice şi modificările structurale ale arterelor mici din creier, caracterizate prin dilatarea şi alungirea acestora.
Rezultatele au fost surprinzătoare. Îngustarea arterelor mari nu s-a asociat cu apariţia AVC-ului lacunar şi nici cu progresia bolii vaselor mici cerebrale.
În schimb, pacienţii care prezentau dilatarea arterelor intracerebrale au avut un risc de peste patru ori mai mare de a fi suferit un AVC lacunar.
Mai mult, aceste modificări vasculare au fost asociate cu forme mai severe de boală a vaselor mici, progresia leziunilor cerebrale la examinările RMN şi apariţia unor noi accidente cerebrale „silenţioase”, fără simptome evidente.
Peste un sfert dintre participanţi au dezvoltat astfel de accidente vasculare silenţioase pe parcursul unui singur an, deşi urmau tratamentul standard de prevenţie secundară.
În prezent, majoritatea pacienţilor care au suferit un AVC ischemic primesc tratament antiagregant plachetar, precum aspirina sau alte medicamente similare, pentru reducerea riscului unui nou episod vascular.
Autorii studiului sugerează însă că aceste terapii sunt eficiente în special atunci când accidentul vascular este provocat de ateroscleroza arterelor mari sau de formarea cheagurilor de sânge. În cazul AVC-ului lacunar, problema pare să fie reprezentată de degradarea progresivă a peretelui vaselor foarte mici din creier, un mecanism biologic diferit.
Acest lucru ar putea explica de ce numeroase studii clinice au arătat că prevenţia recurenţelor în AVC-ul lacunar este mai dificilă decât în alte forme de accident vascular cerebral.
Noi direcţii terapeutice
Descoperirile susţin dezvoltarea unor tratamente orientate către protejarea microcirculaţiei cerebrale.
În acest context se desfăşoară studiul clinic LACunar Intervention Trial 3 (LACI-3), care investighează eficienţa a două medicamente deja utilizate în alte indicaţii: cilostazol, un inhibitor al fosfodiesterazei cu efecte vasculoprotectoare şi antiinflamatorii, şi mononitrat de izosorbid, un nitrat organic care poate îmbunătăţi funcţia endoteliului vascular.
Cercetătorii urmăresc dacă aceste medicamente pot încetini deteriorarea vaselor mici, reduce apariţia unor noi accidente vasculare şi limita consecinţele pe termen lung, inclusiv deteriorarea memoriei, tulburările de mers şi instalarea demenţei.
Autorii studiului consideră că rezultatele schimbă modul în care este înţeles acest tip de accident vascular cerebral.
„Acest studiu oferă dovezi solide că AVC-ul lacunar nu este cauzat de blocarea arterelor mari prin depuneri de grăsime, ci de afectarea vaselor mici din creier. Recunoaşterea acestei diferenţe este esenţială deoarece explică de ce tratamentele convenţionale, precum medicamentele antiagregante plachetare, nu sunt la fel de eficiente pentru acest tip de accident vascular şi evidenţiază nevoia urgentă de terapii care să ţintească afectarea microvasculară”, a afirmat coordonatoarea studiului, Joanna Wardlaw, de la Centre for Clinical Brain Sciences din cadrul University of Edinburgh.
Specialiştii subliniază că studiul nu modifică, deocamdată, recomandările terapeutice actuale. Pacienţii care au suferit un AVC lacunar trebuie să continue tratamentul prescris şi să controleze riguros principalii factori de risc cardiovascular, precum hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, dislipidemia şi fumatul.
În acelaşi timp, cercetarea oferă una dintre cele mai solide dovezi de până acum că boala vaselor mici cerebrale reprezintă o entitate distinctă de ateroscleroza clasică şi că va necesita strategii terapeutice specifice.
Dacă rezultatele studiilor clinice aflate în desfăşurare vor confirma beneficiile noilor abordări, tratamentul AVC-ului lacunar ar putea intra într-o nouă etapă, orientată spre protejarea microcirculaţiei cerebrale şi prevenirea declinului cognitiv asociat acestei afecţiuni.
