Venezueleana María Corina Machado a câștigat premiul Nobel pentru Pace pentru 2025. Comitetul Nobel norvegian îi acordă prestigiosul premiu pentru „munca sa neobosită de promovare a drepturilor democratice pentru poporul venezuelean şi pentru lupta sa pentru realizarea unei tranziţii juste şi paşnice de la dictatură la democraţie”.
ACTUALIZARE 12:07 În calitate de lider al mișcării democratice din Venezuela, Maria Corina Machado este unul dintre cele mai extraordinare exemple de curaj civil din America Latină din ultima perioadă, potrivit comunicatului Comitetului Nobel.
Maria Corina Machado a fost o figură cheie, unificatoare, într-o opoziție politică care a fost odată profund divizată – o opoziție care a găsit un teren comun în cererea de alegeri libere și de un guvern reprezentativ. Tocmai acest lucru se află în centrul democrației: voința noastră comună de a apăra principiile guvernării populare, chiar dacă nu suntem de acord. Într-o perioadă în care democrația este amenințată, este mai important ca niciodată să apărăm acest punct comun.
Venezuela a evoluat de la o țară relativ democratică și prosperă la un stat brutal și autoritar, care se confruntă în prezent cu o criză umanitară și economică. Majoritatea venezuelenilor trăiesc în sărăcie extremă, în timp ce cei puțini aflați la vârf se îmbogățesc. Aparatul violent al statului este îndreptat împotriva propriilor cetățeni. Aproape 8 milioane de oameni au părăsit țara. Opoziția a fost sistematic reprimată prin fraudarea alegerilor, urmărirea penală și închisoarea.
Regimul autoritar din Venezuela face extrem de dificilă activitatea politică. În calitate de fondatoare a Súmate, o organizație dedicată dezvoltării democratice, doamna Machado a militat pentru alegeri libere și corecte în urmă cu mai bine de 20 de ani. După cum a spus ea însăși: „A fost o alegere între buletine de vot și gloanțe”. De atunci, în funcția politică și în serviciul organizațiilor, doamna Machado a militat pentru independența judiciară, drepturile omului și reprezentarea populară. Ea a lucrat ani de zile pentru libertatea poporului venezuelean.
Înaintea alegerilor din 2024, Maria Machado era candidata opoziției la președinție, dar regimul i-a blocat candidatura. Ea a susținut apoi reprezentantul unui alt partid, Edmundo Gonzalez Urrutia, în alegeri. Sute de mii de voluntari s-au mobilizat dincolo de diviziunile politice. Aceștia au fost instruiți ca observatori electorali pentru a asigura alegeri transparente și corecte. În ciuda riscului de hărțuire, arestare și tortură, cetățenii din toată țara au supravegheat secțiile de votare. Aceștia s-au asigurat că rezultatele finale au fost documentate înainte ca regimul să poată distruge buletinele de vot și să mintă cu privire la rezultat.
Citește și
Cine este María Corina Machado
Eforturile opoziției colective, atât înainte, cât și în timpul alegerilor, au fost inovatoare și curajoase, pașnice și democratice. Opoziția a primit sprijin internațional când liderii săi au făcut publice rezultatele voturilor colectate din circumscripțiile electorale ale țării, arătând că opoziția a câștigat cu o marjă clară. Dar regimul a refuzat să accepte rezultatul alegerilor și s-a agățat de putere.
Democrația este o condiție prealabilă pentru o pace durabilă. Cu toate acestea, trăim într-o lume în care democrația este în declin, în care tot mai multe regimuri autoritare contestă normele și recurg la violență. Controlul rigid al regimului venezuelean asupra puterii și represiunea populației nu sunt unice în lume. Observăm aceleași tendințe la nivel global: abuzul statului de drept de către cei aflați la putere, reducerea la tăcere a mass-mediei libere, închiderea criticilor și împingerea societăților către un regim autoritar și militarizare. În 2024, au avut loc mai multe alegeri ca niciodată, dar din ce în ce mai puține sunt libere și corecte.
De-a lungul istoriei sale îndelungate, Comitetul Nobel norvegian a onorat femei și bărbați curajoși care s-au opus represiunii, care au purtat speranța libertății în celulele închisorilor, pe străzi și în piețele publice și care au demonstrat prin acțiunile lor că rezistența pașnică poate schimba lumea. În ultimul an, doamna Machado a fost nevoită să trăiască ascunsă. În ciuda amenințărilor grave la adresa vieții sale, ea a rămas în țară, o alegere care a inspirat milioane de oameni.
Când autoritarienii preiau puterea, este esențial să recunoaștem apărătorii curajoși ai libertății care se ridică și rezistă. Democrația depinde de oamenii care refuză să rămână tăcuți, care îndrăznesc să facă un pas înainte în ciuda riscurilor grave și care ne reamintesc că libertatea nu trebuie niciodată considerată ca fiind de la sine înțeleasă, ci trebuie apărată întotdeauna – cu cuvinte, cu curaj și cu determinare.
Maria Corina Machado îndeplinește toate cele trei criterii menționate în testamentul lui Alfred Nobel pentru selectarea laureatului Premiului Nobel pentru Pace. Ea a reunit opoziția din țara sa. Nu a ezitat niciodată să se opună militarizării societății venezuelene. A fost fermă în sprijinul său pentru o tranziție pașnică către democrație.
Maria Corina Machado a demonstrat că instrumentele democrației sunt și instrumentele păcii. Ea întruchipează speranța unui viitor diferit, în care drepturile fundamentale ale cetățenilor sunt protejate, iar vocile lor sunt auzite. În acest viitor, oamenii vor fi în sfârșit liberi să trăiască în pace, conchide Comitetul Nobel în comunicatul său.
Istoria premiului Nobel pentru Pace
Iniţiatorul Premiului Nobel pentru Pace este magnatul suedez Alfred Nobel (1833-1896), inventatorul dinamitei şi deţinătorul a altor peste 300 de patente.
Premiul Nobel pentru Pace este oferit de Comitetul Nobel Norvegian, format din cinci membri aleşi de parlamentul norvegian pentru un mandat de şase ani, cu posibilitatea de a fi realeşi. Medalia premiului este realizată din aur masiv şi reprezintă portretul lui Alfred Nobel, fiind concepută de sculptorul norvegian Gustav Vigeland. Este singurul Premiu Nobel acordat la Oslo, în Norvegia.
Numele celor nominalizaţi pentru Premiul Nobel pentru Pace nu sunt făcute publice pentru o perioadă de 50 de ani.
Termenul pentru transmiterea nominalizării pentru premiul din acest an a fost data de 31 ianuarie 2025.
Pentru acest an, au fost 338 de candidaţi nominalizaţi pentru Premiul Nobel pentru Pace, dintre care 244 sunt persoane, iar 94 sunt organizaţii, potrivit Agerpres. Este o creştere semnificativă faţă de anul trecut, când au fost avansate 286 de nominalizări pentru această distincţie. Cel mai mare număr de nominalizări a fost în anul 2016, fiind vorba despre 376 de candidaţi.
Mişcarea japoneză Nihon Hidankyo a câştigat, în 2024, Premiul Nobel pentru Pace, pentru „eforturile sale pentru a se ajunge la o lume fără arme nucleare”, potrivit Comitetului Nobel norvegian. Mişcarea japoneză Nihon Hidankyo a fost fondată la 10 august 1956 de supravieţuitori ai bombardamentelor nucleare de la Hiroshima şi Nagasaki din august 1945.
Premiul Nobel pentru Pace, în 2023, a fost acordat activistei iraniene pentru drepturile omului Narges Mohammadi pentru lupta ei împotriva opresiunii femeilor din Iran şi lupta pentru promovarea drepturilor omului şi a libertăţii pentru toţi. Premiul pentru Pace recunoaşte, de asemenea, sutele de mii de oameni care, în anul precedent, au demonstrat împotriva politicilor regimului din Iran în raport cu femeile.
În 2022, activistul belarus Ales Bialiaţki, organizaţia rusă de apărare a drepturilor omului „Memorial” şi organizaţia ucraineană „Centrul pentru Libertăţi Civile” au fost laureaţii Premiului Nobel pentru Pace, fiind recompensaţi pentru eforturile lor de a documenta abuzurile asupra drepturilor omului, potrivit Comitetului Nobel din Norvegia.
În anii anteriori, premiile pentru Pace au fost acordate Mariei Ressa şi lui Dmitri Andreievici Muratov „pentru eforturile lor în slujba libertăţii de exprimare, care este o precondiţie a democraţiei şi dezvoltării durabile” (2021) şi Programului Alimentar Mondial (PAM) al ONU pentru „eforturile sale de luptă împotriva foametei, pentru contribuţia la îmbunătăţirea condiţiilor de pace în zonele afectate de conflicte şi pentru că a jucat un rol esenţial în eforturile de a împiedica utilizarea foametei ca armă de război” (2020).
Prima distincţie de acest gen a fost acordată în 1901, în comun, fondatorului Crucii Roşii, Henry Dunant, şi liderului mişcării franceze pentru pace „Société française pour l’arbitrage entre nations”, Frederic Passy.
Premiul nu a fost atribuit în anii: 1914-1916, 1918, 1923, 1924, 1928, 1932, 1948, 1955-1956, 1966-1967 şi 1972.
Distincţia a fost acordată de 105 ori, pentru 142 de laureaţi: 111 persoane şi 31 de organizaţii.
Cel mai tânăr laureat al Premiului Nobel pentru Pace este Malala Yousafzai, care avea vârsta de 17 ani în anul acordării premiului, în 2014. Joseph Rotblat este, până în prezent, cel mai vârstnic laureat al Premiului Nobel pentru Pace, având 87 de ani în anul primirii premiului în 1995.
Singurul laureat care a respins Premiul Nobel pentru Pace este politicianul vietnamez Le Duc Tho, care a fost distins în anul 1973, alături de secretarul de stat american Henry Kissinger pentru negocierile pe care cei doi le-au purtat pentru încheierea acordului de pace privind războiul din Vietnam (1959 – 1975). Le Duc Tho a motivat, la acel moment, că nu se află în poziţia de a accepta Premiul Nobel pentru Pace, făcând trimitere la situaţia politică de la acel moment din Vietnam.
Organizaţia pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC) a primit Premiul Nobel pentru Pace în 2013.
În 2012, premiul a fost decernat Uniunii Europene, pentru eforturile depuse în slujba păcii, reconcilierii, democraţiei şi apărării drepturilor omului în Europa.
În anul 2011, au fost trei laureate ale Premiului Nobel pentru Pace: Ellen Johnson Sirleaf, Leymah Roberta Gbowee şi Tawakkul Karman – cele trei fiind recompensate pentru „eforturile nonviolente în favoarea siguranţei femeilor şi a drepturilor acestora de a participa la procesele de pace”.
Disidentul chinez Liu Xiaobo a fost laureatul premiului, în 2010, „pentru lupta sa îndelungată şi nonviolentă pentru drepturile fundamentale în China”, potrivit motivaţiei juriului.
În 2009, premiul a fost atribuit preşedintelui american Barack Obama, iar în 2008, fostului preşedinte finlandez, Martti Ahtisaari, autorul planului de reglementare a statutului provinciei Kosovo.
Comisia interguvernamentală a ONU pentru schimbări climatice şi fostul vicepreşedinte american, Albert Arnold (Al) Gore Jr. au fost laureaţi ai Premiului Nobel pentru Pace în 2007. Expertul în economie Muhammad Yunus din Bangladesh, supranumit şi bancherul săracilor (2006), Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică şi directorul său, Mohamed El Baradei (2005), fostul preşedinte american Jimmy Carter (2002), secretarul general al ONU, Kofi Annan (2001), fostul preşedinte al URSS, Mihail Gorbaciov (1990), fostul secretar de stat american, George C. Marshall (1953), şi Institutul de Drept Internaţional (1904) sunt alte câteva dintre numele intrate în istorie pentru aportul pe care l-au adus păcii la nivel mondial şi care au fost răsplătite cu această înaltă distincţie.
Editor : B.E.
