Kevin Warsh ar putea intra într-o situaţie extrem de dificilă atunci când va prelua conducerea Rezervei Federale (Fed) a Statelor Unite, confruntându-se cu o alegere complicată între combaterea inflaţiei şi protejarea pieţei muncii, transmite CNBC.
Fed are obligaţia de a respecta cele două obiective ale mandatului său: stabilitatea preţurilor şi ocuparea deplină a forţei de muncă. Pentru a menţine echilibrul între aceste obiective, banca centrală poate majora dobânzile pentru a reduce inflaţia prin temperarea cererii, poate reduce dobânzile pentru a sprijini creşterea economică şi angajările sau poate menţine dobânzile la nivelul actual pentru a păstra un echilibru între cele două.
Condiţiile economice în formare sugerează însă că, atunci când Warsh va prelua funcţia, cel mai probabil în luna mai, factorii de decizie din cadrul băncii centrale s-ar putea confrunta simultan cu o piaţă a muncii fragilă şi cu o inflaţie persistentă, alimentată de creşterea accelerată a preţurilor energiei.
”Îl aşteaptă o furtună perfectă. Vedem presiuni stagflaţioniste semnificative, în special în sectoarele manufacturier şi al bunurilor. În acelaşi timp, consumatorul pare să înceapă să cedeze”, a declarat Troy Ludtka, economist-şef pentru SUA la SMBC Nikko Securities.
Stagflaţia, combinaţia dintre inflaţie ridicată şi creştere economică slabă, este unul dintre cele mai dificile scenarii pentru o bancă centrală, deoarece poate obliga autorităţile să prioritizeze unul dintre obiectivele mandatului în detrimentul celuilalt.
În actualul context, războiul din Orientul Mijlociu a împins în sus preţurile energiei, petrolul american depăşind temporar, luni, pragul de 100 de dolari pe baril, înainte de a scădea după ce preşedintele Donald Trump a declarat că se aşteaptă ca războiul să se încheie în curând.
Pentru Warsh, presiunile sunt cu atât mai mari cu cât administraţia Trump a transmis clar că doreşte dobânzi mult mai mici. Preşedintele şi alţi oficiali ai administraţiei au susţinut, înainte de izbucnirea conflictului, că inflaţia nu mai reprezintă o ameninţare majoră şi că Fed ar trebui să continue reducerea dobânzilor începută în septembrie anul trecut.
Totuşi, satisfacerea acestei dorinţe ar putea fi dificilă. Chiar înainte de scumpirea energiei, costurile din sectorul manufacturier erau deja în creştere. Un indicator al Institutului pentru Managementul Aprovizionării a atins în februarie cel mai ridicat nivel din aproape patru ani, managerii de achiziţii din fabricile americane raportând creşteri continue ale costurilor, alimentate parţial de tarifele comerciale introduse de administraţia Trump.
Economiştii avertizează că, dacă preţurile energiei rămân ridicate, inflaţia generală ar putea depăşi 3%, în timp ce finanţele consumatorilor devin tot mai fragile şi piaţa muncii începe să slăbească.
Deşi, în mod normal, creşterea preţurilor energiei are efecte limitate asupra inflaţiei generale, unele semnale arată că presiunile ar putea deveni mai largi. De la începutul conflictului, preţul îngrăşămintelor pe bază de uree a crescut cu aproximativ 15%, iar astfel de scumpiri tind să se reflecte ulterior în creşterea preţurilor alimentelor.
În acelaşi timp, Warsh va prelua conducerea unui Comitet Federal pentru Piaţa Deschisă deja divizat în privinţa direcţiei politicii monetare. Deşi bancherii centrali tind să ignore şocurile temporare ale preţurilor petrolului, amploarea actualelor perturbări ar putea obliga Fed să reacţioneze.
”Intră într-un moment în care comitetul este extrem de divizat, iar aceste diviziuni vor creşte. Dacă petrolul rămâne scump şi inflaţia persistă în timp ce piaţa muncii slăbeşte, Fed va fi obligată să aleagă o direcţie.””, a spus Ludtka.
În pofida riscurilor inflaţioniste, Ludtka consideră că ”soluţia de rezistenţă minimă pentru factorii de decizie este reducerea dobânzilor”.
Un element favorabil pentru Fed este faptul că consumul rămâne relativ puternic, deşi creşterea este concentrată în rândul gospodăriilor cu venituri mari. Cheltuielile consumatorilor au crescut cu 3,2% în februarie faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, cel mai mare avans din ultimii peste trei ani, potrivit datelor Bank of America.
Totuşi, diferenţele între categorii de venit se accentuează. Veniturile nete ale celor mai bine plătiţi angajaţi au crescut anual cu 4,2%, în timp ce veniturile celor cu salarii mai mici au crescut cu doar 0,6%, cea mai mare diferenţă înregistrată în datele disponibile din 2015.
Politica monetară s-a dovedit însă un instrument ineficient în combaterea inegalităţii economice.
Economiştii spun că Fed ar putea ignora o creştere temporară a petrolului dacă apar semne că gospodăriile cu venituri mai mici sunt afectate simultan de preţuri mai ridicate şi de o piaţă a muncii în deteriorare.
Potrivit analiştilor Bank of America, pieţele financiare ar putea interpreta greşit situaţia actuală, presupunând că Fed va prioritiza automat combaterea inflaţiei. Investitorii şi-au redus în ultimele zile aşteptările privind reducerile de dobândă, estimând că prima tăiere ar putea veni abia în septembrie, iar o a doua nu ar mai avea loc până în 2027.
”Reacţia pieţelor la creşterea preţului petrolului a fost în mare parte de tip «hawkish»”, a spus economistul Bank of America Aditya Bhave, referindu-se la o atitudine mai dură în privinţa inflaţiei şi menţinerii dobânzilor ridicate. „Aceasta ar putea fi o greşeală.”
