Vicepreşedinta româncă a Comisiei Europene (CE) Roxana Mînzatu s-a angajat să elimine sărăcia în Uniunea Europeană (UE) – în 25 de ani -, într-un interviu acordat Euronews.
Ea a făcut aceste declaraţii după ce Comisia a prezentat prima sa strategie de luptă împotriva sărăciei, care vizează să eradicheze sărăcia extremă şi excluderea socială – până în 2050 – prin intermediul unor recomandări cu caracter neconstrângător şi linii directoare cu privire la cele mai uine practici adresate statelor membre.
Această strategie intervine într-un context alarmant.
Aproximativ 92,7 milioane de persoane sunt ameninţate în prezent de sărăcie sau de excluderea socială în cele 27 de state membre UE – adică aprope un european din cinci.
Roxana Mînzatu recunoaşte în acest interviu, publicat miercuri, că obiectivul strategiei este foarte ambiţios şi notează că UE este încă departe să-şi atingă obiectivul ca în 2030 să scoată cel puţin 15 milioane de persoane din sărăcie.
”Am reuşit să ajutăm doar aproximativ 3,7 milioane de europeni”, a declarat ea.
Criza anergetică provocată de Războiul din Orientul Mijlociu se adaugă acestei poveri economice a gospodăriilor, cu un imnpact semnificativ asupra facturilor şi costului traiului.
”Această cifră de 93 de milioane (de persoane ameninţate de sărăcie) ar putea creşte în câteva luni sau într-un termen foarte scurt”, a declarat vicepreşedinta Comisiei.
LUPTA ÎMPOTRIVA ŞOMAJULUI ŞI AJUTAREA BĂTRÂNILOR
Strategia europeană de luptă împotriva sărăciei se concentrează asupra mai multor aspecte, de la ajutorul acordat copiilor familiilor defavorizate şi până la o extindere a accesului la locuinţe sociale şi ”abordabile”.
Planul este însoţit de un buget specific în vederea punerii sale în aplicare.
Comisia consideră că UE furnizează deja o finanţare importantă luptei împotriva sărăciei, de exemplu prin Fondul Social European Plus de luptă împotriva excluderii sociale şi privării materiale, în valoare de 50,2 miliarde de euro, şi prin politici sociale prevăzute în viitorul bujet plurial, cărora li s-a alocat 100 de miliarde de euro.
O consolidare a programului UE destinat ajutării gospodăriilor, ajutării şomerilor să găsească un loc de muncă şi o îmbunătăţire a ajutării persoanelor în vârstă – prin pensii adecvate – sunt unele dintre principalele obiective ale strategiei.
De exemplu, Comisia urmează să piloteze în anumite ţări ”cardul de garanţie al copilului”, un instrument digital care le permite guvernelor să descopere copiii aflaţi în nevoie şi să le ofere servicii gratuite.
”Dacă un copil într-o situaţie precară are nevoie de îngrijiri medicale sau dentare, de exemplu, noi trebuie să fim informaţi şi să facem tot ceea ce este necesar pentru ca el să obţină această susţinere”, a declarat Roxana Mînzatu.
Lupta împotriva fenomenului persoanelor fără adăpost este altă prioritate a strategiei.
”Le recomandăm statelor membre (…) să prevină excludere de la locuinţă, de exemplu prin intermediul sistemului de alertă timpurie, consiliere în domeniul îndatorării, pentru a evita situaţiile în care oamenii sunt expulzaţi”, declară ea.
Ea subliniază de asemenea necesitatea de a face chiriile pe termen lung mai atrăgătoare decât cele pe termen scurt în priviinţa propritarilor.
MIJLOACE ŞI AMBIŢII
Cu toate acestea, potrivit unor ONG-uri precum Caritas Europa, lipsa unor propuneri legislative concrete în strategia Comisiei riscă să lase cele mai ambiţioase obiective ale acesteia fără mijloacele de care are nevoie pentru a le atinge.
Această reţea de organizaţii care promovează justiţia socială a salutat planul împotriva sărăciei al UE, însă l-a criticat din cauză că nu prevede măsuri ca de exemplu o propunere legislativă care să protejeze cetăţenii ”nomazi”, care sunt excluşi de la protecţia socială atât în ţara de origine, cât şi în ţara de reşedinţă.
Miercuri, Comisia a prezentat şi o revizuire a strategiei sale de consolidare a includerii persoanelor cu dizabilităţi – care reprezintă aproximativ 90 de milioane de persoane în UE.
Această strategie prevede desfăşurarea completă şi digitalizarea anumitor iniţaitive, de exemplu a unui card european de invaliditate şi a unui card european de parcare, care să le permită acestor persoane să se bucure de aceleaşi drepturi în toate cele 27 de state membre ale UE.
