Pachetul de 920 de milioane de euro, finanţat prin SAFE, destinat cumpărării a patru nave de patrulare, a fost justificat prin faptul că şantierul naval Damen Mangalia va fi preluat şi modernizat de Rheinmetall. Compania germană nu s-a înscris la prima licitaţie, din data de 29 iunie. News.ro a transmis companiei mai multe întrebări pe această temă.
Într-un comunicat de presă din 5 mai 2026, Rheinmetall anunţa că ia în considerare preluarea şantierului naval din Mangalia, în colaborare cu gigantul maritim MSC.
„Preluarea şantierului naval falimentar din Mangalia de către Rheinmetall şi MSC ar deschide perspective pozitive pentru viitorul industriei navale şi de apărare din România şi ar marca începutul unei noi ere”, transmiteau la acel moment reprezentanţii companiei germane.
„Rheinmetall AG analizează, în strânsă cooperare cu compania elveţiană MSC, realizarea unor investiţii substanţiale în acest amplasament şi transformarea şantierului într-un hub cu dublă utilizare, atât pentru construcţii navale militare, cât şi civile”, se mai arăta în comunicat.
Cu doar o săptămână înainte, pe 28 aprilie, autorităţile guvernamentale române anunţau, prin ministrul Apărării, Radu Miruţă, că Rheinmetall va prelua şantierul naval şi îl va moderniza în cadrul unui pachet de finanţare de 920 de milioane de euro prin programul SAFE.
Două luni mai târziu, pe 29 iunie, la prima licitaţie organizată pentru vânzarea şantierului de la malul mării, niciun investitor nu s-a prezentat. Nici Rheinmetall.
News.ro a întrebat reprezentanţii concernului german de ce nu au participat la procedura de licitaţie din 29 iunie şi dacă intenţionează să participe la următoarea licitaţie, din 29 iulie.
Am mai întrebat dacă au notificat autorităţile guvernamentale române că Rheinmetall nu va participa la licitaţia din 29 iunie şi dacă autorităţile române au solicitat o explicaţie pentru neparticiparea Rheinmetall la prima licitaţie din 29 iunie.
„Vă rugăm să aveţi înţelegere pentru faptul că, din principiu, nu facem comentarii cu privire la chestiuni comerciale aflate în curs de desfăşurare”, este răspunsul sec transmis de Jan-P. Weisswange, din echipa de relaţii cu mass-media a Rheinmetall AG.
Nimic concret.
Pasarea responsabilităţii, varianta guvernamentală
În ceea ce priveşte principalii actori guvernamentali implicaţi, Ministrul Apărării pasează responsabilitatea la cel al Economiei, care recunoaşte că nu are vreun control asupra vânzării activului industrial
„Am promis, când eram la Ministerul Economiei, oamenilor de la Şantierul Naval Mangalia 2 Mai că vor avea activitate în continuare acolo şi şantierul va fi salvat”, spunea Radu Miruţă, ministrul Apărării, în conferinţa de presă susţinută pe 28 aprilie 2026.
Înainte de a deveni ministru al Apărării, Miruţă ocupase funcţia de ministru al Economiei între 23 iunie – 23 decembrie 2025.
„Acela a fost momentul în care în SAFE au fost introduse patru nave, care costă astăzi în jur de un miliard de euro, cu condiţia menţionată şi aprobată astăzi în Parlamentul României de a se face la Şantierul Naval Mangalia 2 Mai, care să fie modernizat şi administrat de cei de la Rheinmetall, care au fost asignaţi de CSAT (Consiliul Superior de Apărare a Ţării, n.r.) şi Parlamentul României să se ocupe de asta”, adăuga el pe 28 aprilie.
O lună şi jumătate mai târziu, şantierul e pustiu: preavizul a expirat din 15 iulie pentru ultimii 271 de navalişti. La începutul lunii mai, în urma deciziei de intrare în faliment, toţi cei 1.011 salariaţi ai Damen Mangalia erau anunţaţi că vor fi concediaţi.
Între timp, a trecut şi ziua de 29 iunie, data primei licitaţii, fără ca vreun investitor să-şi manifeste interesul. Nu a venit nici Rheinmetall, beneficiarul contractului de înzestrare a forţelor navale române, anunţat că ar urma să modernizeze şi administreze şantierul.
Reacţia ministrului Apărării la neprezentarea Rheinmetall
„Cele patru nave de patrulare se vor produce la Şantierul Naval de la Mangalia, fiind jetonul care salvează acest şantier”, susţinea Miruţă, în conferinţa de presă din 28 aprilie.
„Este singura variantă ca Şantierul Naval de la Mangalia 2 Mai, după ce a fost exemplu de manual despre cum statul român să-şi bată joc de el, să fie salvat. Şi cel mai mare şantier naval dintr-o ţară membră a Uniunii Europene, la malul Mării Negre, într-o ţară membră NATO, aproape de o sursă de risc atât pentru România, cât şi pentru Uniunea Europeană şi NATO, are astăzi un nou început”, mai spunea el.
În contextual neprezentării vreunei oferte la licitaţia din 29 iunie, News.ro i-a întrebat pe Radu Miruţă, ministrul Apărării, şi pe Irineu Darău, ministrul Economiei, dacă există un termen prevăzut până la care Rheinmetall să preia şantierul din Mangalia şi dacă au fost cerute explicaţii pentru faptul că nu s-au prezentat la prima licitaţie, din 29 iunie.
De asemenea, dacă până la sfârşitul anului, când ar putea avea loc ultima din cele şase licitaţii la preţul de pornire de 184 milioane de euro, Rheinmetall tot nu se prezintă, cum pot fi respectate calendarul asumat în cadrul programului SAFE şi planul de începere a livrărilor efective, care ar trebui să debuteze în 2028 şi să fie finalizat integral până în 2030?
„Interactiunea statului român pentru criteriile de cooperare este gestionată de Ministerul Economiei, cel care reprezintă statul la şantierul naval”, a transmis scurt Radu Miruţă, ministrul Apărării, pentru News.ro.
Anterior, în aceeaşi conferinţă de presă din 28 aprilie, recunoştea că întârzierea preluării va însemna că se va construi mai puţin în România.
„Am auzit că astăzi (28 aprilie, n.r.) şantierului îi s-a declanşat şi procedura de faliment. Este o etapă prin care firma Rheinmetall poate să intre în administrarea acelui şantier şi este o provocare a Guvernului României ca acest lucru să se întâmple cât mai repede. Cu cât se va întâmpla mai târziu, cu atât bucata care se va construi acolo probabil că va fi mai mică, chiar dacă Rheinmetall are obligaţia sub sancţiunea unor penalităţi să construiască acolo”, declara Miruţă.
Întrebat vineri, 17 iulie, într-o conferinţă de presă, dacă a discutat cu reprezentanţii companiei Rheinmetall de ce nu s-au prezentat la licitaţia pentru preluarea Şantierului Naval Mangalia, a pasat din nou lucrurile la colegul din Executiv.
„Interacţiunea asta o face Ministerul Economiei, nu o face Ministerul Apărării. Ministerul Apărării este beneficiarul acestor produse. Am folosit instrumentul de a primi aceste nave, condiţionând cu celelalte ministere ca ele să se producă în România, pot doar să bănuiesc. Valoarea de lichidare a Şantierului Naval de la Mangalia – 2 Mai este undeva la 87 de milioane de euro, din ce ştiu eu când eram ministrul Economiei. Iar datoriile în dispută sunt undeva la 190”, a declarat Radu Miruţă.
El a precizat că cel mai probabil cei interesaţi de preluarea şantierului aşteaptă ca preţul să scadă până la valoarea reală a acestuia.
„Pe procedura de scoatere la licitaţie a valorilor de acolo, ea scade pe măsură ce nu se prezintă cineva. Îmi imaginez că cei care ar putea fi interesaţi aşteaptă să scadă preţul până la valoarea reală, neplătind altcineva problemele pe care statul român le-a generat în interacţiunea veche cu fosta companie. Bănuiesc că acesta ar putea fi un răspuns. Sunt absolut convins că atâta timp cât condiţionarea producerii acestor nave este legată şi de celelalte contracte, ar fi o pierdere enormă, greu de cuantificat dacă compania ar renunţa la acest contract”, a subliniat Radu Miruţă, deţi se ştie oficial că sunt programate 6 licitaţii, toate la acelaşi preţ.
Întrebat dacă a discutat cu ministrul Economiei şi dacă acesta a luat legătura cu reprezentanţii de la Rheinmetall pentru a afla de ce compania nu s-a prezentat la licitaţie, a evitat un răspuns concret.
„Legea spune că se scoate la licitaţie şantierul, oricine se poate prezenta. Pe de altă parte, contractul făcut de noi, cu condiţiile de cooperare, îi obligă pe cei de la Rheinmetall să facă aceste lucruri la Şantierul Naval Mangalia – 2 Mai. Vă întreb pe dumneavoastră, dacă valoarea unui bun este de 84 de milioane sau de 87 de milioane şi cineva cere pe el 197 diferenţa de la 84 la 197, în dispută, fiind ca o consecinţă a gestionării statului român cu o altă companie a acestui şantier, intuiesc că noua companie nu vine să plătească 197 pentru a acoperi gaura pe care statul român în interacţiune cu această altă companie a făcut-o”, a mai declarat Radu Miruţă.
Reacţia ministrului Economiei la neprezentarea Rheinmetall
Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului şi Turismului (MEAT) este acţionar majoritar la Şantierul naval 2 Mai Mangalia care, la rândul său, este acţionar majoritar (51%) la Damen Mangalia (DSMa).
„În prezent, din punct de vedere juridic, drepturile decizionale cu privire la DSMa aparţin administratorului judiciar CITR şi Damen, care deţine în mod direct şi împreună cu societăţi afiliate circa 97% din masa credală (datorii, n.r.) declarată în procedura insolvenţei. Acestor entităţi le revine, aşadar, răspunderea pentru derularea ulterioară a operaţiunilor de la DSMa şi evitarea lichidării acesteia”, a transmis pentru News.ro Irineu Darău, ministrul Economiei.
„MEDAT subliniază că, din punct de vedere juridic, statul român nu poate interveni în procedura de faliment aflată în desfăşurare. Întreaga gestiune, conservare şi procedură de valorificare a activelor au trecut exclusiv în atribuţia lichidatorului judiciar desemnat (CITR), sub controlul judecătorului sindic. În ciuda contextului juridic complex, activele industriale rămân de o importanţă strategică majoră pentru România. MEDAT a menţinut un dialog deschis cu potenţialii investitori industriali”, a adăugat ministrul Darău.
„În cadrul evaluărilor tehnice, concernul industrial Rheinmetall a semnalat oficial că dimensiunea totală a activelor de la Mangalia depăşeşte nevoile sale curente, concentrate strict pe zona de producţie militară. Din acest motiv, Rheinmetall a analizat participarea la licitaţie printr-un consorţiu comun cu gigantul transporturilor maritime MSC, entitate capabilă să preia şi să opereze componenta comercială/ civilă a şantierului. Faptul că acest consorţiu nu s-a înscris la prima strigare ţine strict de strategia comercială a investitorilor privaţi şi de analiza structurii de active scoase la vânzare”, a mai transmis ministrul MEDAT.
Deşi pe platformă nu mai există niciun angajat, ultimele preavize de concediere expirând pe 15 iulie, ministrul se arată preocupat de soarta navaliştilor.
„Obiectivul zero al instituţiei rămâne protejarea specialiştilor navali din Mangalia. Strategia guvernamentală stipulează clar că producţia acestor nave (patru nave de patrulare, n.r.) să fie realizată local. Astfel, indiferent de consorţiul privat care va achiziţiona activele la licitaţia organizată de CITR, ministerul va condiţiona şi sprijini reabsorbţia forţei de muncă prin comenzile de stat garantate în cadrul programului SAFE”, a mai spus ministrul Irineu Darău.
Preţ fix de pornire de 184 milioane de euro pentru o serie de şase licitaţii
Cea de-a doua licitaţie pentru vânzarea Şantierului Naval Mangalia va avea loc pe 29 iulie, termenul de înscriere fiind până pe 27 iulie. Conform deciziei Adunării Creditorilor, preţul de pornire va fi acelaşi, de 184 de milioane de euro, chiar dacă la precedenta licitaţie nu s-a prezentat nimeni.
Caietul de sarcini este vândut la preţul de 10.000 de euro (fără TVA). Cei care doresc să participe trebuie să achite o garanţie de participare de 10% din preţul de pornire fără TVA, respectiv 18,4 milioane de euro.
Condiţiile au fost stabilite de Adunarea Creditorilor, controlată de Damen prin diferite companii din subordine, în ultima întâlnire din 26 mai 2026, când au stabilit strategia de vânzare a şantierului naval din Mangalia.
Conform deciziei de atunci, vor fi cel puţin şase licitaţii, fiecare la valoarea de piaţă de 184 de milioane de euro şi nu la cea de lichidare, de 84 de milioane de euro.
Între timp, reprezentanţii Guvernului României au oferit Rheinmetall un contract de 920 de milioane de euro pentru construcţia a patru nave militare, fiind vizată şi preluarea şantierului din Mangalia în acest preţ.
Finanţat prin Programul SAFE, finalizarea integrală a proiectului ar trebui să se desfăşoare într-un termen de execuţie extrem de strâns, respectiv 2030.
