Ioana Silion, medic primar psihiatru, a declarat pentru News.ro că numărul persoanelor care îi solicită o consultaţie cu scopul de a face conversie de gen a crescut în ultimii ani. Acestea îşi doresc să scape de trăsăturile sexuale cu care s-au născut şi să dobândească trăsăturile genului pe care şi-l doresc. „Fetele se simt ruşinate atunci când se dezvoltă sânii, poartă haine bărbăteşti largi, se tund şi se comportă ca un bărbat. Băieţii îşi lasă părul lung, îşi epilează părul de pe tot corpul, îmbracă haine feminine şi au preocupări legate de înfrumuseţare feminină”, a explicat Dr. Ioana Silion. Pentru a iniţia conversia de gen prin metode specifice, endocrinologii trebuie să ştie de la medicul psihiatru că persoanele care îşi doresc conversia de gen nu au afecţiuni psihice care le-ar putea afecta percepţia asupra nevoii de a face această schimbare. Redăm integral interviul acordat News.ro de medicul psihiatru Ioana Silion:
Ce tendinţă observaţi în rândul unor tineri, astăzi, legat de identitatea de gen? Cum se manifestă? Care este dorinţa de schimbare exact?
Persoanele gay şi/ sau bisexuale sunt acele persoane care sunt mulţumite de genul fiziologic pe care îl au şi care sunt atrase din punct de vedere sexual de persoane de acelaşi gen şi/sau de gen opus.
Disforia de gen este resimţită ca o incongruenţă marcată între genul resimţit şi genul atribuit genetic şi care durează de cel puţin 6 luni. Acest aspect nu are legătură cu preferinţele lor romantice, care de asemenea pot fi variate.
Tranziţia este un proces complex şi îndelungat şi care presupune o tranziţie socială (nume, prenume diferite, stil vestimentar) şi o tranziţie medicală (farmacologică hormonală, care trebuie administrată toată viaţa, controale medicale periodice şi /sau intervenţii chirurgicale estetice).
Aveţi multe astfel de situaţii, ce vă povestesc aceste persoane?
Numărul persoanelor care solicită o consultaţie cu scopul de a face conversia de gen a crescut în ultimii ani, din cauza accesului facil la informaţii şi a disponibilităţii medicale de a interveni pentru a-i ajuta.
Aceştia prezintă o dorinţă intensă de a scăpa de propriile caractere sexuale primare şi/sau secundare şi dorinţa intensă de a avea caracterele sexuale ale genului pe care şi-l doresc. Aceste persoane simt că nu aparţin genului fiziologic, devreme, din timpul copilăriei sau al pubertăţii. Fetele se simt ruşinate atunci când se dezvoltă sânii, poartă haine bărbăteşti largi, se tund şi se comportă ca un bărbat. Băieţii îşi lasă părul lung, îşi epilează părul de pe tot corpul, îmbracă haine feminine şi au preocupări legate de înfrumuseţare feminină. În ambele cazuri aceştia resimt un disconfort psihic intens, îşi concentrează toată atenţia spre scopul de a arăta diferit şi cu toate acestea prezintă retragere socială, pentru a evita să fie judecaţi.
Ce motive se pot afla în spatele unei schimbări de preferinţe?
Preferinţele romantice diferite şi transsexualitatea încă mai sunt tratate ca un subiect tabu în societate. Aceşti tineri resimt o suferinţă psihică intensă, sentimente de vinovăţie şi ruşine din cauza faptului că nu se simt aşa cum societatea socoteşte că este normal. Evită contextele sociale în care ar fi nevoiţi să se afişeze conform genului atribuit.
Această permanentă stare de incongruenţă creează un conflict cognitiv şi emoţional cronic. Creierul o procesează ca pe o formă de stres susţinut, care poate duce la eliberarea crescută de cortizol şi adrenalină, cauzând la rândul lor anxietate şi depresie.
Ce înseamnă că aveţi solicitări de schimbare de gen, concret, ce presupune asta?
Pentru a iniţia conversia de gen, medicii endocrinologi au nevoie să ştie că persoanele nu prezintă afecţiuni psihice care ar putea influenţa percepţia, excluzând alte diagnostice diferenţiale: nonconformismul faţă de rolurile de gen (fete băieţoase, băieţi timizi sau sensibili), tulburarea de travestism (purtarea hainelor genului opus ocazional, dar fără să determine ambiguitate a genului atribuit), tulburarea dismorfică corporală (aceştia sunt preocupaţi de anumite modificări ale corpului pe care le percep nepotrivite, dar nu în scopul tranziţiei de gen), schizofrenia, tulburarea delirantă (sunt prezente halucinaţii şi idei delirante, dar care nu se însoţesc de o suferinţă emoţională intensă în legătură cu tranziţia la genul opus). Unele persoane îşi doresc extirparea gonadelor sau a altor glande sexuale anexe, din motive estetice sau pentru a înlătura efectele psihologice ale hormonilor androgeni, fără să aibă legătură cu tranziţia la alt gen.
Cum trebuie puse în context actual aceste dorinţe de a fi altfel, ce fel de context ar explica situaţia?
Tinerii au tendinţa de a explora mai mult emoţiile, sentimentele, sunt preocupaţi de felul în care simt şi se informează care ar fi cauzele acestora şi soluţiile pe care le pot explora. Aceşti tineri sunt în proces de structurare a personalităţii, îşi formează mecanismele psihologice de adaptare şi în acelaşi timp sunt în etapa academică în care îşi aleg parcursul profesional. Toate aceste resurse sunt minimizate în detrimentul preocupărilor de tranziţie de gen.
Le este frică sau ruşine să discute cu părinţii/apropiaţii astfel de lucruri? Cum consideraţi că ar trebui înţeleşi de cei din jur?
Părinţii sunt primii de care aceştia se feresc sau întârzie conversaţia o perioadă foarte lungă de timp, până când sunt decişi să acţioneze şi să urmeze etapele transformării. Deşi ne raportăm la o societate incluzivă şi lipsită de prejudecăţi, părinţii şi rudele apropiate au nevoie de mult timp şi de consiliere specifică pentru a înţelege şi a accepta că fiul sau fiica doreşte să-şi asume alt gen. De obicei, părinţii au dificultăţi foarte mari să i se adreseze propriului copil cu alt nume şi la alt gen. Din păcate, pot apărea tensiuni şi reproşuri între părinţi sau la adresa copiilor, se destramă familii, nu mai vorbesc perioade lungi de timp, şi apar resentimente şi respingere din partea adulţilor. Aceeaşi dinamică familială se poate observa şi în unele cazuri în care tinerii preferă partener romantic de acelaşi gen.
