Ulise pe o corabie vikingă? Două milenii despart cele două lumi. Cu toate acestea, tocmai la bordul unei astfel de corăbii îl pune Christopher Nolan pe eroul grec să navigheze în Odiseea, un anacronism asumat în slujba realismului. Cu frânghiile sale impregnate cu gudron, puntea de stejar care scârţâie şi cele 50 de vâsle ascuţite din molid, drakkarul Harald Hårfagre, cea mai mare replică modernă a unei corăbii vikinge, a schimbat, pe durata filmărilor, imaginarul poveştilor scandinave cu cel al mitologiei greceşti, scrie AFP.
Timp de luni întregi, membrii echipajului său, navigatori experimentaţi, au lucrat alături de Matt Damon (Ulise pe ecran) şi de o pleiadă de actori profesionişti cu mai mult sau mai puţină experienţă marinărească. „Într-o zi, unul dintre actorii care stătea în faţa mea a avut rău de mare şi a vomitat peste bord. Vântul a adus totul înapoi spre mine”, îşi aminteşte marinarul Trammell Hudson. „Am crezut că va fi marea mea scenă, pentru că camera IMAX (format de înaltă rezoluţie conceput pentru o imagine imersivă, n.r.) era îndreptată spre el, iar eu, în fundal, încercam să evit stropii.
Dar, în cele din urmă, nu am văzut această scenă în film”, povesteşte el pentru AFP cu ocazia unei escale a corabiei drakkar la Oslo. Adaptat după epopeea atribuită lui Homer, blockbusterul lui Christopher Nolan redă rătăcirile lui Ulise şi întoarcerea sa periculoasă spre insula sa, Itaca, după Războiul Troian, în secolul al XII-lea înainte de era noastră.
Între replică şi autentic
„Am găsit o corabie vikingă construită exact conform acestor specificaţii antice. Şi, prin forma sa generală şi prin echipamentul de navigaţie, corespundea cu adevărat cu ceea ce aveam nevoie pentru a reprezenta o corabie din Epoca Bronzului. Am luat echipajul (…) şi le-am pus costume. Au devenit, într-un fel, parte integrantă a filmărilor. Iar oamenii lui Ulise, actorii, s-au alăturat lor şi au învăţat să ridice pânzele, să manevreze nava şi să vâslească.”
Toată lumea pe punte
Se spune că toată lumea şi-a adus contribuţia. „Matt Damon a fost foarte simpatic şi foarte profesionist. Nu s-a plâns niciodată. Toţi actorii au petrecut mult timp afară, deşi era foarte frig şi marea era uneori agitată”, mărturiseşte căpitanul drakkarului, Björn Ahlander. „Dar niciun cuvânt de nemulţumire, nimic, niciodată. A fost cu adevărat minunat să vezi asta”, afirmă el.
Cu o distribuţie atât de eterogenă la bord, nu a fost totuşi uşor să vâslească mereu în acelaşi ritm. „Este foarte important ca cei o sută de vâslaşi să fie bine coordonaţi, deoarece vâslele sunt destul de lungi şi riscă să se ciocnească între ele”, insistă Trammell Hudson. El însuşi îşi aminteşte că a fost aruncat „la 1,5 metri în aer” împreună cu partenerul său, când pala vâslei lor a lovit cu putere un val.
Amintiri plăcute, care contrastează oarecum cu cele rămase în vecina Suedie. Precum Penelopa care îl aştepta pe Ulise, proprietarii unei alte corăbii vikinge folosite în film au trebuit să-şi ia răbdare: a trebuit să aştepte un an până când producţia le-a rambursat costurile de reparaţie ale corabiei după filmări.