Mihai Bundoi, Head of Scientific & Medical Affairs, Philip Morris Români, spune că produsele fără fum pot fi o alternativă mai puţin dăunătoare comparat cu continuarea fumatului.
Sunt produsele fără fum mai puţin dăunătoare decât ţigările clasice şi ce spun dovezile ştiinţifice disponibile?
Da, dovezile ştiinţifice disponibile arată că produsele fără fum pot fi o alternativă mai puţin dăunătoare comparat cu continuarea fumatului, atunci când înlocuiesc complet ţigările. Motivul principal este absenţa arderii tutunului în cazul produselor fără fum. Dacă ne referim la ţigări, acestea ard tutunul pentru a furniza nicotină, iar procesul de ardere generează fum care conţine niveluri ridicate de substanţe toxice asociate bolilor cauzate de fumat. Produsele fără fum furnizează nicotină fără a arde tutunul, ceea ce poate reduce semnificativ expunerea la aceste substanţe comparativ cu fumatul continuu.
Este, însă, foarte important să înţelegem că „mai puţin dăunător” nu înseamnă „sigur”, „sănătos” sau „fără riscuri”. Produsele fără fum conţin nicotină, care creează dependenţă, şi nu sunt destinate nefumătorilor, minorilor, femeilor însărcinate sau altor categorii vulnerabile.
Din perspectivă de sănătate publică, cea mai bună alegere rămâne renunţarea completă la consumul de tutun şi nicotină. Totuşi, milioane de fumători adulţi nu renunţă. Pentru aceştia, existenţa unor alternative fără fum fundamentate ştiinţific şi accesul la informaţii corecte despre diferenţele de risc dintre produse reprezintă un element important al conceptului de reducere a efectelor nocive asociate fumatului.
De ce a devenit reducerea riscurilor asociate fumatului un subiect atât de important în ultimii ani?
Reducerea riscurilor asociate fumatului a devenit un subiect important pentru că, deşi prevenţia şi renunţarea rămân esenţiale, realitatea arată că foarte mulţi adulţi continuă să fumeze. Iar atunci când renunţarea nu se întâmplă imediat, apare o întrebare legitimă de sănătate publică: cum putem reduce impactul acestui comportament pentru cei care altfel ar continua să fumeze?
În ultimii ani, discuţia a devenit mai relevantă şi datorită progresului ştiinţei şi tehnologiei, care a făcut posibilă dezvoltarea unor alternative fără fum. Acestea nu sunt lipsite de riscuri şi nu înlocuiesc renunţarea la tutun şi nicotină, dar pot fi o opţiune pentru fumătorii adulţi care nu renunţă dacă sunt fundamentate ştiinţific, reglementate corespunzător şi comunicate responsabil. Din această perspectivă, reducerea riscurilor sau harm reduction nu este o relaxare a politicilor de control al fumatului, ci o completare a lor. Prevenţia, protejarea minorilor şi sprijinirea renunţării trebuie să rămână prioritare. Însă, pentru adulţii care continuă să fumeze, accesul la informaţii corecte despre alternative şi despre diferenţele dintre produse poate contribui la decizii mai bine informate.
De aceea, astăzi, reducerea riscurilor este inclusă în tot mai multe discuţii de sănătate publică pentru că este o abordare pragmatică, care porneşte de la realitatea comportamentelor existente şi caută soluţii suplimentare pentru a reduce povara fumatului asupra societăţii.
Ce spune astăzi comunitatea medicală despre rolul alternativelor fără fum?
Comunitatea medicală este în general de acord asupra unui punct esenţial: cea mai bună opţiune pentru sănătate este renunţarea completă la fumat şi la nicotină. Diferenţele apar atunci când vorbim despre fumătorii adulţi care nu renunţă. Pentru aceştia, unele autorităţi şi organizaţii de sănătate publică iau în calcul reducerea riscurilor ca abordare complementară, în timp ce altele rămân mai prudente, invocând nevoia de date suplimentare privind efectele pe termen lung.
Există ţări care au integrat această abordare în politicile publice. Marea Britanie şi Noua Zeelandă includ produsele de vapat cu nicotină în discuţia despre renunţarea la fumat, cu accent pe fumătorii adulţi şi pe protecţia minorilor şi a nefumătorilor. În alte pieţe, precum Japonia sau Suedia, reducerea ratei fumatului este asociată cu trecerea unui număr important de fumători la dispozitivele care încălzesc tutunul sau produse cu nicotină pentru uz oral. Aceste exemple sunt relevante, dar trebuie înţelese corect: ele nu arată că produsele cu nicotină sunt lipsite de riscuri, ci că politicile diferenţiate, bazate pe profilul de risc al produselor, pot avea un rol în reducerea fumatului.
Dezbaterea reală nu este între „sigur” şi „periculos”, ci între două obiective care trebuie urmărite în acelaşi timp: pe de o parte, reducerea riscurilor pentru adulţii care fumează şi nu renunţă; pe de altă parte, prevenirea consumului de nicotină în rândul minorilor, nefumătorilor şi altor categorii cărora aceste produse nu le sunt destinate.
Cum se poziţionează România în raport cu această dezbatere la nivel internaţional?
În România, discuţia este încă în formare şi adesea polarizată. Mesajul medical principal trebuie să rămână clar: renunţarea completă la fumat este prima recomandare. Dar pentru adulţii care nu fac acest pas, este util ca discuţia să includă informaţii corecte despre diferenţa dintre produsele care ard tutunul şi cele care nu implică ardere. Această informare trebuie făcută riguros, fără a minimiza riscurile şi fără a prezenta alternativele fără fum ca produse sigure.
Legislaţia trebuie să protejeze ferm minorii şi nefumătorii, iar comunicarea publică trebuie să fie responsabilă. În acelaşi timp, reglementarea ar trebui să ţină cont de faptul că produsele cu tutun şi nicotină nu au toate acelaşi profil de risc. O abordare proporţională poate permite fumătorilor adulţi acces la informaţii corecte şi la produse reglementate, menţinând în acelaşi timp restricţii ferme privind vânzarea către minori, promovarea iresponsabilă şi utilizarea de către persoane care nu fumează.
Pe scurt, România are nevoie de o dezbatere mai echilibrată: prevenţie, sprijin pentru renunţare şi protecţie strictă a minorilor, dar şi informare corectă, bazată pe dovezi, pentru fumătorii adulţi care altfel ar continua să fumeze. Interdicţiile generale sau măsurile care nu ţin cont de diferenţele dintre produse riscă să menţină confuziile şi să limiteze accesul fumătorilor adulţi la informaţii relevante pentru decizii informate.
Ce nivel de încredere au experţii în cercetările dedicate produselor fără fum?
Nivelul de încredere al experţilor este mai ridicat atunci când vorbim despre reducerea expunerii la substanţe nocive şi mai prudent atunci când discutăm despre efectele pe termen lung, utilizarea duală sau impactul la nivelul întregii populaţii.
Există un consens tot mai clar că eliminarea arderii schimbă fundamental profilul acestor produse faţă de ţigări. Ţigările ard tutunul şi produc fum, iar fumul conţine niveluri ridicate de substanţe nocive. Produsele fără fum nu elimină riscul, dar, atunci când sunt fundamentate ştiinţific şi când fumătorii adulţi trec complet la ele, pot reduce expunerea la multe dintre aceste substanţe. În acelaşi timp, prudenţa rămâne necesară. Reducerea expunerii nu înseamnă absenţa riscului, iar efectele pe termen lung trebuie monitorizate în continuare. De aceea, cercetarea trebuie să fie transparentă, reproductibilă şi evaluată constant, inclusiv prin studii independente şi analize ale autorităţilor publice.
Sursa cercetării contează, desigur. Studiile realizate de industrie pot aduce date relevante, dar ele trebuie privite în contextul mai larg al dovezilor disponibile: cercetări independente, evaluări ale autorităţilor, revizuiri ştiinţifice şi monitorizare după introducerea produselor pe piaţă. Acesta este standardul firesc pentru orice produs care are implicaţii pentru sănătatea publică.
Pe scurt, experţii acceptă tot mai mult ideea că nu toate produsele cu tutun sau nicotină au acelaşi profil de risc. Dar această diferenţiere trebuie însoţită de reguli clare: produsele fără fum nu sunt pentru nefumători sau minori, nu trebuie prezentate ca fiind lipsite de riscuri, iar reglementarea şi comunicarea publică trebuie să fie proporţionale cu dovezile ştiinţifice disponibile.