Franța va deveni săptămâna aceasta cea mai recentă țară din UE care își va prezenta planurile de extindere a armatei, Emmanuel Macron urmând să anunțe joi că serviciul militar va fi reinstituit – deși pe bază voluntară – la aproape 30 de ani de la abolirea recrutării obligatorii, relatează The Guardian.
În fața amenințării militare din partea Rusiei și a incertitudinii privind angajamentul SUA de a-și apăra aliații transatlantici, Europa se grăbește să-și consolideze industria de apărare și capacitatea de desfășurare a forțelor, după ce le-a redus radical de la sfârșitul Războiului Rece.
În ciuda pierderilor semnificative suferite în războiul cu Ucraina, Rusia este percepută de armatele europene ca o potențială amenințare directă în următorii doi până la cinci ani. Între timp, Washingtonul a clarificat că se așteaptă ca aliații săi din UE să se ocupe într-o măsură mult mai mare de propria apărare.
Dar dacă problema investițiilor în industria de apărare este în principal de natură economică, chestiunea modului în care se poate crește în mod semnificativ numărul membrilor serviciilor armate cu normă întreagă este, de asemenea, una cu caracter social – și dă naștere la dezbateri aprinse în mai multe țări.
Fabien Mandon, generalul șef al armatei franceze și șeful Statului Major al forțelor armate, a stârnit săptămâna trecută un val de reacții în mass-media și în mediul politic, afirmând că țara trebuie să fie pregătită „să-și piardă copiii”, întrucât Rusia „se pregătește pentru o confruntare cu țările noastre până în 2030”.
Institutul Internațional pentru Studii Strategice a scris într-un raport recent: „Majoritatea armatelor europene se luptă să-și îndeplinească obiectivele de recrutare și să păstreze personalul instruit, precum și să genereze o rezervă suficientă.”
„O provocare sensibilă”
Sophia Besch, specialistă în domeniul apărării la Carnegie Endowment for International Peace, a declarat că „deficitul crescând de personal militar” obligă tot mai multe țări din Europa de Vest să exploreze diverse modele de recrutare.
„Ciclurile de instruire vor trebui, de asemenea, intensificate pentru rezerviști, pe care unele țări trebuie să îi reactiveze în număr mare”, a spus Besch. „Pentru țările fără o tradiție în materie de pregătire militară, toate acestea reprezintă o provocare sensibilă din punct de vedere politic și social.”
Mai multe țări din UE au o formă de recrutare obligatorie, în frunte cu țările nordice și baltice, unde „apărarea totală” stă la baza gândirii militare, iar numărul recruților este în creștere. Finlanda are una dintre cele mai mari rezerve din lume, bazată pe recrutarea obligatorie universală a bărbaților.
Suedia a reintrodus în 2018 recrutarea selectivă – cu înregistrarea obligatorie a bărbaților și femeilor, dar cu un proces de selecție strict care ia în considerare mai mulți factori, printre care condiția fizică și „disponibilitatea de a servi” a tinerilor.
Sistemul de recrutare din Danemarca a fost extins și la femei, iar durata serviciului militar a fost prelungită de la patru la 11 luni în luna iunie. Estonia are un sistem de recrutare universală pentru bărbați, în timp ce Letonia și Lituania, la fel ca Danemarca, selectează recruții prin tragere la sorți dacă nu există suficienți voluntari.
În altă parte, Croația, care a abolit serviciul militar obligatoriu în urmă cu 18 ani, a reinstituit recent recrutarea, în timp ce Polonia lucrează la un plan de pregătire militară la scară largă pentru toți bărbații adulți, în efortul de a-și dubla efectivele armatei.
Germania a optat pentru serviciul militar voluntar
În timp ce sondajele recente au arătat că majoritatea populației din mai multe țări europene, printre care Germania, Franța și Polonia, susține o formă de serviciu militar obligatoriu, alte țări au evitat până acum recrutarea obligatorie.
Guvernul german a decis luna aceasta, după o dezbatere aprinsă, să renunțe la sistemul serviciului militar obligatoriu, optând în schimb pentru un model voluntar – dar dacă acesta nu va atrage suficienți recruți, va lua din nou în considerare introducerea serviciului militar obligatoriu la nivel național.
Este puțin probabil ca schema propusă de Franța să includă reintroducerea serviciului militar obligatoriu, abolit în 1997. Mai multe țări oferă avantaje precum bonusuri în bani, acces preferențial la locuri de muncă în sectorul public și locuri în învățământul superior pentru voluntarii care efectuează serviciul militar.
Conducătorii armatei spun, în general, că voluntarii sunt mai profesioniști și mai motivați decât recruții, dar armatele de voluntari sunt costisitoare. Recruții nu numai că completează efectivul personalului activ, dar constituie și o rezervă importantă de potențiali rezerviști.
Serviciul militar obligatoriu nu este însă o soluție miraculoasă și poate fi contraproductiv. „În țările în care există rezistență internă, recrutarea obligatorie ar putea chiar să submineze hotărârea publicului de a susține apărarea națională”, a argumentat Besch.
„Cele mai de succes modele europene de recrutare se bazează în prezent pe un grad ridicat de voluntariat, însă cultivarea dorinței de a servi în rândul unei populații care nu are o istorie recentă de serviciu militar necesită timp și dezbateri interne susținute”.
Citește și:
Ionuț Moșteanu: Primii tineri vor fi înrolați în serviciul militar voluntar din 2026. Cine poate aplica și ce teste sunt obligatorii
Istoric german premiat pentru pace: „A venit timpul pentru serviciul militar obligatoriu”
Editor : A.M.G.
