Industria spaţială italiană, dominată de companii mici şi mijlocii foarte specializate, se confruntă cu presiuni tot mai mari pentru consolidare, pe măsură ce programele europene de apărare şi securitate favorizează furnizorii capabili să livreze sisteme integrate şi să gestioneze contracte complexe, transmite Reuters.
Schimbarea are loc în contextul eforturilor Europei de a-şi întări autonomia strategică în domeniul apărării şi al tehnologiilor critice, pe fondul războiului din Ucraina, al tensiunilor cu China şi al incertitudinilor privind viitoarele angajamente de securitate ale Statelor Unite.
Pentru Italia, principala provocare este transformarea unei industrii cunoscute pentru expertiza sa în nişe tehnologice într-un sector cu suficientă forţă financiară şi capacitate industrială pentru proiecte de mare anvergură.
Leonardo, cel mai mare grup italian din industria aerospaţială şi de apărare, afirmă că noile programe necesită nu numai competenţe tehnologice, ci şi capacitate de producţie, rezilienţă şi continuitate operaţională. Qascom, specializată în navigaţie prin satelit şi securitate cibernetică, observă aceeaşi schimbare: clienţii nu mai caută doar expertiză inginerească, ci produse, hardware şi capacităţi industriale.
Presiunea pentru creşterea dimensiunii companiilor s-a accentuat odată cu integrarea tot mai strânsă a sectorului spaţial european în programele de apărare. Cererea pentru tehnologii cu dublă utilizare, civilă şi militară, amplifică importanţa capacităţilor industriale robuste.
Ascensiunea SpaceX a evidenţiat, de asemenea, avantajele pe care le oferă dimensiunea, integrarea verticală şi accesul la capital. Companiile europene sunt dezavantajate în raport cu rivalii americani atât de fragmentarea programelor, cât şi de accesul mai redus la finanţare privată.
Consolidarea prezintă însă şi riscuri. Fragmentarea industriei italiene reflectă în parte gradul ridicat de specializare al companiilor, unele dintre acestea ocupând poziţii competitive la nivel mondial în navigaţie, securitate cibernetică şi comunicaţii avansate. Miza este, astfel, crearea unor companii mai mari fără pierderea capacităţii de inovare.
Accesul la capital rămâne unul dintre principalele obstacole. În iulie, Intesa Sanpaolo, Banca Europeană de Investiţii şi Agenţia Spaţială Europeană au lansat un program care ar putea furniza până la 300 de milioane de euro pentru finanţarea IMM-urilor aerospaţiale.
Italia estimează că sectorul aerospaţial va beneficia până în 2028 de investiţii şi finanţări pentru programe în valoare de 7,8 miliarde de euro, dintre care 3,5 miliarde de euro sunt legate de contribuţia ţării la programele Agenţiei Spaţiale Europene.
Achiziţiile şi fuziunile devin între timp una dintre cele mai rapide modalităţi de creştere. Officina Stellare a fuzionat în iunie cu Global Aerospace Technologies Group, formând o platformă aerospaţială şi de apărare cu un portofoliu de comenzi pro-forma de 192 de milioane de euro, iar ulterior a cumpărat producătorul de motoare electrice Mavel.
D-Orbit şi-a extins la rândul său activitatea prin achiziţii, inclusiv prin preluarea companiei de observare a Pământului Planetek, şi a atras capital suplimentar pentru noi tranzacţii.
Contractele recente confirmă tendinţa către proiecte mai complexe. Officina Stellare a obţinut în august un contract de 6,5 milioane de euro de la Leonardo pentru terminale de comunicaţii optice şi un alt contract, de peste 7 milioane de euro, de la Agenţia Spaţială Italiană pentru un program de observare a Pământului.
Pentru industria italiană, întrebarea nu mai este dacă firmele din sector trebuie să crească, ci dacă vor reuşi să obţină suficient capital şi să se consolideze suficient de rapid pentru a concura pe noua piaţă europeană a apărării şi spaţiului.