În spatele Cortinei de Fier, când Eisenhüttenstadt, situat la 120 de kilometri sud-est de Berlin, se numea Stalinstadt, trebuia să reprezinte un plan pentru viața utopică în Germania de Est comunistă — un oraș socialist model construit în jurul unei oțelării. Astăzi, Germania de Est nu mai este o țară independentă, iar locuitorii din regiune sunt în urma Vestului în aproape fiecare categorie, inclusiv în ceea ce privește speranța de viață, averea, ocuparea forței de muncă și populația.
Așadar, în timp ce Germania sărbătorește astăzi cea de-a 35-a aniversare a reunificării, Eisenhüttenstadt — „Orașul Fabricilor de Fier” — a devenit un alt tip de model: unul dintre numeroasele orașe care experimentează o strategie de repopulare și atragere a lucrătorilor calificați numită Probewohnen, sau locuință de probă, scrie Washington Post.
Timp de două săptămâni în septembrie, doi potențiali rezidenți au locuit fără chirie în apartamente mobilate și au avut parte de un program de evenimente locale. Când planul de testare a fost anunțat în iulie, interesul a depășit cu mult așteptările; aproximativ 2.000 de cereri au sosit din întreaga lume
„Speram că vor aplica poate 20 sau 30 de persoane”, a declarat Julia Balsan, managerul proiectului.
Eisenhüttenstadt, unde populația a scăzut cu peste jumătate din 1990 – la 24.000 de locuitori de la 52.000 – este o amintire vie a faptului că reunificarea Germaniei a fost o poveste mult mai puțin fericită în est decât în vest.
Reunificarea rapidă, semnată la mai puțin de un an după căderea Zidului Berlinului, a declanșat schimbări demografice și sociale profunde.
Germania de Est este încă în urmă la capitolul productivitate, parțial din cauza lipsei de sedii corporative și a investițiilor private. Salariile rămân cu 15-20% sub nivelurile din vest, iar averea privată a fost limitată de moșteniri modeste, exproprieri și valori imobiliare mai mici.
Depopularea de la reunificare a fost o provocare persistentă, în special în zonele rurale din estul Germaniei. Între 1990 și 2024, populația așa-numitelor „noi state federale” – excluzând Berlinul – a scăzut cu 16%, în timp ce statele vestice au crescut cu 10%.
Deși perspectivele economice și infrastructura mai bune au ajutat unele orașe estice, precum Dresda și Leipzig, să prospere în ultimii ani, multe zone rurale, rămase fără același nivel de conexiuni de transport și infrastructură digitală, s-au luptat să se redreseze.
Ratele scăzute ale natalității și îmbătrânirea populației nu au făcut decât să exacerbeze efectele provocărilor depopulării.
„Rădăcina acestor probleme se află în modul în care a avut loc reunificarea”, a declarat economistul Ufuk Akcigit, referindu-se la privatizarea sau închiderea întreprinderilor de stat.
Ceea ce a urmat a fost o creștere a șomajului în industria chimică, a cărbunelui și a utilajelor. Confruntându-se cu oportunități limitate, un total net de 1,2 milioane de persoane au migrat în landurile germane de vest din est între 1991 și 2010.
Eisenhüttenstadt speră că inițiativa sa de locuit de probă va ajuta la inversarea acestei tendințe.
„Am conceput acest proiect ca pe un proiect pentru lucrători calificați, deoarece avem numeroase companii aici din sectorul industrial, din sectorul de aprovizionare industrială, dar, bineînțeles, și din sectorul sănătății, care caută cu disperare lucrători calificați”, a spus Balsan, citând istoria orașului și arhitectura neoclasică stalinistă drept factori cheie ai interesului neașteptat.
Actorul Tom Hanks a lăudat odată ceea ce a numit „Orașul Colibelor de Fier”, după ce l-a vizitat de două ori la începutul anilor 2000, în timp ce filma în apropiere pentru „Atlasul norilor” și „O hologramă pentru rege”.
Melanie Henniger, în vârstă de 49 de ani, consultantă IT, a fost una dintre cele două participante selectate pentru programul de probă de locuit din Eisenhüttenstadt.
Locuind în Bremen, în nord-vestul Germaniei, locul de muncă de la distanță al lui Henniger i-ar facilita mutarea în Eisenhüttenstadt.
„Am fost plăcut surprinsă”, a spus ea la sfârșitul perioadei de probă de două săptămâni.
Orașul era liniștit și curat, a spus ea. „Acesta este un loc unde poți ajunge și te poți relaxa.” Acest lucru poate fi atât pozitiv, cât și negativ, a spus ea, arătând spre weekendurile relativ liniștite. Dar condusul acolo este o joacă de copii, a spus ea: „Străzile sunt largi și găsești loc de parcare peste tot.”
Celălalt rezident al studiului, regizorul de documentare Jonas Brander, în vârstă de 39 de ani, a declarat că a fost fermecat de „oamenii foarte drăguți și calzi” pe care i-a întâlnit într-un timp scurt.
Provocarea orașului, a spus el, este să-l umple cu viață. „Uneori există o frică de viitor, dar și multă energie pentru a modela cumva un viitor diferit”, a spus Brander. „Acesta este sentimentul sau energia pe care tocmai le-am trăit aici și pe care le găsesc minunate.”
La mai bine de 70 de ani de la înființare, orașul se bazează încă pe oțelăriile sale pentru locuri de muncă, dar cererea depășește acum cu mult industria grea.
Spitalele au nevoie de personal medical, în timp ce afacerile din domeniul ingineriei, administrației publice și mediului oferă oportunități în creștere. Apropierea de Berlin combină liniștea vieții cu accesul la metropolă — cel puțin atunci când trenul regional circulă la timp.
Alte inițiative de îmbunătățire a imaginii Germaniei de Est sunt, de asemenea, în curs de desfășurare, inclusiv tururi lansate recent de grupul Brandenburg Connect, care prezintă locuri deseori trecute cu vederea.
„Proiectul are la fel de mult ca scop îmbunătățirea percepției asupra locurilor mai puțin cunoscute, cât și stârnirea interesului potențial de a se muta aici”, a declarat Anna Momburg, unul dintre liderii proiectului.
De asemenea, este în lucru o platformă digitală care să pună în legătură lucrătorii calificați interesați să se relocheze în regiunile rurale.
Vizitatorii unui astfel de tur din septembrie și-au petrecut ziua cunoscând orașul. Construit ca un oraș socialist model, Eisenhüttenstadt este organizat în complexe rezidențiale împărțite de străzi spațioase. Arcadele încorporate în unele clădiri duc spre curți interioare extinse care adăpostesc spații verzi comune și zone de joacă.
Una dintre participantele la tur, Ellen Rinner, în vârstă de 40 de ani, a călătorit 90 de minute din Berlin, dar a crescut aproape de Frankfurt, în sud-vestul Germaniei. Principalul ei interes era arhitectura orașului și, până la sfârșitul zilei, a spus că astfel de tururi ar putea ajuta la depășirea stereotipurilor despre landurile estice.
„Este important ca astfel de turnee să aibă loc”, a spus Rinner. „M-am născut cu puțin timp înainte de reunificare. Dar în copilărie, acest subiect nu a fost deloc important.”
Cu străzi presărate cu sculpturi publice, picturi murale socialiste, vitrine cu gresie și rame aurii, clasicismul socialist și arhitectura postmodernă transportă vizitatorii și localnicii înapoi într-o țară care nu mai există. Unele colțuri au căzut în paragină – poate chiar mai mult decât fosta bijuterie cosmică a orașului: Hotelul Lunik.
Oaspeții au plecat de mult, la fel ca și flerul de cursă spațială al hotelului, dar în hol, textura lunară a tapetului încă servește drept fundal pentru un ornament imens care prezintă fazele lunii. Luminile de tavan Sputnik încă atârnă deasupra.
Planul pe termen lung pentru clădire este încă nedecis, dar un restaurant și o sală de dans cândva animate, găzduite în clădirea hotelului, găzduiesc acum diverse evenimente, inclusiv expoziții de artă și, în decembrie, o petrecere de Revelion.
În timp ce locuitorii orașelor mari din Germania se luptă să facă față creșterii costului vieții și lipsei de locuințe, localități mai mici, precum Eisenhüttenstadt, speră că pot oferi un răgaz, cu mai mult spațiu pentru mai puțini bani. Cazarea în oraș este abundentă, cu 1.100 de apartamente goale.
„Avem 200 de apartamente pe care le-am putea închiria imediat”, a declarat Enrico Hartrampf, șeful departamentului de administrare a locuințelor la compania municipală de locuințe și imobiliare GeWi.
Într-un bloc de apartamente, sunt în curs de renovare pentru a transforma un apartament cu trei dormitoare și balcon. Un apartament renovat cu trei dormitoare și balcon se închiriază cu 1.000 de euro, inclusiv utilitățile – aceeași sumă care ar putea acoperi cu greu o garsonieră cu o cameră, în cazul unui nou contract de închiriere în Berlin.
Însă, într-un moment în care Germania, în ansamblu, este dornică să atragă lucrători migranți calificați, popularitatea crescândă a sentimentului naționalist și de extremă dreapta, în special în est, ar putea acționa și ca factor de descurajare.
Zonele rurale au devenit bastioane pentru partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD), care a profitat de sentimentele de abandon post-reunificare. Partidul, considerat acum extremist de către autorități, a obținut 40% din voturi în Eisenhüttenstadt la alegerile federale din februarie.
Sebastian Klüsener, director de cercetare la Institutul Federal pentru Cercetarea Populației, a declarat că atenția pozitivă atrasă orașelor prin proiecte de tip „viață experimentală” ar putea contribui la îmbunătățirea problemei persistente a imaginii fostului Est, legată de mult timp de stereotipurile statelor estice „defavorizate”.
„Ultimii 20 de ani, în special, au fost puternic modelați de o narațiune conform căreia îm Est totul moare și se duce pe apa sâmbetei, iar acest lucru, bineînțeles, are un impact și asupra oamenilor care locuiesc acolo, atunci când astfel de narațiuni sunt cultivate constant”, a spus Klüsener.
Nicola Fuchs-Schündeln, președinta Centrului de Științe Sociale din Berlin, a descris un cerc vicios.
„În unele zone, ai senzația că tinerii nu văd un viitor. Este o problemă de tipul „oul și găina”: firmele spun: «Nu găsim forță de muncă» și nu vin acolo”, a spus Fuchs-Schündeln.
În 1990, persoanele sub 25 de ani reprezentau aproape o treime din populația Germaniei de Est – dublu față de persoanele peste 65 de ani. Până în 2024, acestea reprezentau doar 25% din populație, puțin peste cele 23% cu vârsta de 65 de ani sau peste. În Eisenhüttenstadt, dispozitivele ajutătoare pentru mobilitate sunt acum mai comune decât cărucioarele.
După două săptămâni petrecute în oraș, participanții la programul de probă din Eisenhüttenstadt au declarat că o decizie finală privind o mutare pe termen lung va necesita mai mult timp, mai multe vizite și mai multă analiză.
„Am decis deja să vin aici mai des, să petrec perioade mai lungi de timp aici fără acest sprijin intensiv”, a spus Henniger, „ca să cunosc cu adevărat viața de zi cu zi de aici.”
Orașul a considerat proiectul de locuințe de probă un succes și plănuiește un al doilea program extins anul viitor. Au fost deja semnate trei contracte de închiriere pentru șase nou-veniți atrași de oraș, exclusiv prin atenția acordată proiectului.
Klüsener a spus că are mari speranțe pentru viitorul landurilor estice ale Germaniei, dar „va dura considerabil mai mult decât am crezut inițial”.
El a subliniat transformarea generațională – spre bine sau spre rău – care a ocolit fostul Vest. „Oricine nu a locuit în Est o anumită perioadă de timp, și există mulți vest-germani care nici măcar nu au fost niciodată în Est”, a spus el, „pur și simplu nu poate înțelege ce înseamnă când o astfel de țară a dispărut complet”.
Editor : Ș.R.
