Deşi în România sunt fabrici de materiale de construcţii, care produc materiale de construcţii de bază, producţia de materiale pentru construcţii este afectată din cauză că nu există furnizori locali de materii prime pentru această industrie, a declarat vineri Irinel Gheorghe, vicepreşedintele Federaţiei şi Patronatelor Societăţilor din Construcţii, în cadrul conferinţei ”Provocări concurenţiale în sectorul construcţiilor”, organizată la Sinaia.
”Când vorbim despre industrii de construcţii, vorbim despre o breaslă care are pe lanţ producători de materiale de construcţii, distribuitori şi constructori, ca să definim foarte clar ce înseamnă sectorul de construcţii. Dacă mă întrebaţi despre industrie, vorbim despre producătorii de materiale de construcţii. Şi aici lucrurile sunt destul de simple, dar nu în sens pozitiv. Adică, în momentul ăsta, să fii producător de materiale de construcţii, trebuie să îţi asumi nişte lucruri care se întâmplă în România de azi. Şi vorbim despre lipsa predictibilităţii, vorbim despre lipsa sau majorarea foarte mare a preţurilor la utilităţi şi vorbim şi despre costul forţei de muncă. Sunt trei motive pe care nu ştiu cum le vom îndrepta în perioada următoare, dar, ca şi particularitate în piaţa sau în industria producătoare de materiale de construcţii, vreau să accentuez lipsa producţiei de materii prime în România. Vorbesc despre materii prime şi v-am dat un exemplu pe care să îl înţeleagă toată lumea, pentru că bănuiesc că reabilitarea termică o vede toată lumea în marile oraşe. Acolo, pentru această anvelopare, care are un beneficiu foarte clar, anveloparea locuinţelor multietajate aduce o reducere a consumului de energie între 30 şi 35% dacă e bine făcută, însemnând prima dată o analiză, camere de termoviziune, să vezi pe unde se pierde căldura şi să vezi care este grosimea sau densitatea materialului pe care îl foloseşti. Eu vă spun că nu este o piaţă a materiilor prime. Şi dacă vorbim despre anvelopare, vorbim despre polistiren şi dacă vorbim despre polistiren, vorbim despre o materie primă care lipseşte în România. Şi este vorba de stiren, care, nefiind în producţie internă, este achiziţionat de către producători din diverse surse, Europa sau Asia. Impactul preţului materiei prime este foarte mare în preţul produsului, pentru că în funcţie de densitate, ştii câtă materie primă pui. Şi atunci, neavând, pe lângă faptul că impactul e mare, avem şi această problemă a preţului pe care îl decid aceşti producători care sunt puţini, sunt mari, dar sunt puţini şi atunci ei îşi permit să se joace în funcţie de cerere, în funcţie de cum e văzută în România, la nivel global, ca şi piaţă, ca dimensiuni ale pieţei”, a spus Irinel Gheorghe.
Potrivit acestuia, producătorii de materiale pentru construcţii sunt afectaţi, pentru că nu există o producţie locală. Un alt exemplu dat face referire la acea hârtie care se pune pe plăcile de gips-carton.
”Şi pot să vă dau în continuare partea de chimie. Gândiţi-vă că în orice mortar, pe lângă nisip şi ciment, e o întreagă chimie care se pune în acest produs, în funcţie de destinaţia lui. Produsele alea chimice nu prea se fabrică în România şi atunci trebuie schimbate şi au costuri destul de mari”, adaugă el.
Acesta precizează că sunt, într-adevăr, fabrici de materiale de construcţii cu o tehnologie a anilor 2000, când s-au construit majoritatea fabricilor, o tehnologie care acum este învechită, inclusiv din punct de vedere al folosirii surselor de energie.
”V-am dat un exemplu, că folosirea unui cuptor pe gaz este o idee sau este consumatoare mare de energie. Există acum o orientare a acestor cuptoare consumatoare de energie ca având ca sursă energie electrică. Plus că aceste fabrici au fost gândite ca durată de viaţă, au o anumită durată de viaţă, au fost construite în anii 90, probabil că în anii 2026-2027, durata de viaţă se apropie de final şi atunci trebuie retehnologizare. Cred că statul aici ar trebui să intervină, pe lângă în susţinerea creării de unităţi, de producţii noi, în susţinerea retehnologizării în fabricile existente”, declară vicepreşedintele Federaţiei şi Patronatelor Societăţilor din Construcţii.
Un posibil sprijin din partea statului ar fi prin acordarea unor credite cu dobânzi subvenţionate, ”pentru că asta este marea problemă a capitalului românesc”.
”După aia, ca să creezi o unitate de producţie, sigur că ai nevoie de energie ieftină. Vă atrag atenţia că în aprilie, preţul gazului a fost liberalizat pentru industrie, pentru toată industria, nu doar pentru industria producătoare de materiale de construcţii. Gândiţi-vă ce înseamnă asta. O factură a unui producător de energie electrică care are 28 de linii, o linie înseamnă energia electrică consumată şi 27 de linii înseamnă taxe, certificate verzi, taxe de transport, 27 de linii, astfel încât o factură care arată că energia consumată e pe la vreo 180.000 lei ajunge la final la 400.000 lei. Şi atunci, astea sunt lucrurile care ar trebui sau pe care statul ar trebui să le aibă în calcul atunci când vorbeşte despre repornirea economiei în România, unităţi de producţie care să genereze plus valoare, susţinute prin nişte programe foarte clare”, mai afirmă el.