Microplasticele curg din robinetele noastre și se desprind din vasele de gătit. Ajung în gălbenușurile de ou, dar și adânc în carne și legume. Totuși, dacă luăm anumite măsuri, putem consuma mai puține în dieta noastră, scrie BBC.
Nu le poți vedea, dar sunt acolo: sute de particule minuscule de plastic ascunse în friptura ta. În timp ce ea se prăjește într-o tigaie încinsă, acești „musafiri” nedoriți se topesc, infiltrându-se în carne, pentru ca apoi să se solidifice din nou, atunci când friptura se răcește în farfurie. Și nu se află doar în friptură. Le mănânci fără să-ți dai seama tot timpul.
Acești intruși din mâncarea noastră sunt microplastice și nanoplastice, particule mai mici de 5 mm, respectiv cu dimensiuni între 1 și 1.000 de nanometri. Dar cum ajung ele în alimentele noastre? Și, într-o lume saturată de fragmente de plastic, ce putem face pentru a ne reduce expunerea prin dietă?
Dacă privești mai atent în bucătăria ta, vei începe să recunoști sursele prin care microplasticele ajung în mesele noastre: se desprind din spatula cu care gătești micul dejun, se scurg din sticla de plastic pe care o pui în ghiozdanul copilului sau plutesc în cana de ceai de pe birou. Se află, de asemenea, ascunse adânc în alimente, de la hamburgeri la miere.
Citește și: Cercetătorii japonezi au creat un plastic care se dizolvă în apa mării. „Copiii nu pot alege planeta pe care vor trăi”
Odată ce începi să le cauți, punctele de expunere la microplastice pot părea copleșitoare. Însă, esențial este că putem face schimbări pentru a reduce cantitatea de microplastice la care suntem expuși în bucătăriile noastre.
„Există multe lucruri simple, la îndemână, pe care le putem corecta ușor în casă”, spune Sheela Sathyanarayana, profesoară de pediatrie și profesoară asociată de științe ale mediului și sănătății ocupaționale la Universitatea din Washington și Seattle Children’s Research Institute.
„Simt că asta le dă oamenilor un sentiment de control asupra vieții lor – iar noi avem, de fapt, mai mult control decât credem”.
Alimentație
Microplasticele se găsesc în fructe și legume, miere, pâine, lactate, pește și carne – de la hamburgeri la pui. Se află în gălbenușurile de ou (și chiar și în albușuri).
Un studiu realizat în 109 țări a constatat că, în 2018, oamenii consumau de peste șase ori mai multe astfel de particule decât în 1990. Microplasticele pot ajunge în alimente atunci când plantele le absorb prin rădăcini sau când animalele le ingerează din furaje.
„Dacă faci agricultură pe un teren care a fost anterior industrial și solul este contaminat, există posibilitatea ca plantele să acumuleze contaminanții din sol”, spune Sathyanarayana.
După ce culturile sunt recoltate, apar mult mai multe oportunități de contaminare în timpul procesării. „Fabricile folosesc cantități uriașe de plastic pentru a fi eficiente și pentru a avea un flux mare de producție.”
Pentru unele alimente, este posibil să reduci cantitatea de microplastice înainte de a le consuma. Un studiu din Australia a arătat că oamenii consumau, în medie, 3-4 mg de plastic per porție de orez gătit acasă și până la 13 mg per porție de orez prefiert. Microplasticele erau prezente atât în orez ambalat în hârtie, cât și în cel ambalat în plastic. Totuși, cercetătorii au descoperit că spălarea orezului reduce microplasticele servite cu 20-40%. Și spălarea cărnii sau a peștelui poate reduce microplasticele – dar nu le elimină complet.
Citește și: Microplasticele împiedică fotosinteza plantelor, potrivit unui nou studiu. Milioane de oameni, în pericol de foamete
Pentru alte alimente, spălarea este imposibilă. Sarea conține adesea microplastice, din cauza contaminării în timpul extracției și procesării. Un studiu din 2018 a arătat că 36 din cele 39 de mărci de sare analizate conțineau microplastice. Sarea de mare avea cele mai ridicate niveluri, probabil din cauza poluării masive cu microplastice din lacurile, rezervoarele, râurile și oceanele lumii.
Atât Sathyanarayana, cât și Annelise Adrian, ofițer principal de programe în echipa pentru plastic și știința materialelor din cadrul World Wildlife Fund, recomandă trecerea la alimente proaspete, integrale sau, cel puțin, evitarea alimentelor ultraprocesate ori de câte ori este posibil. „Cu cât un aliment este mai ultraprocesat, cu atât este mai probabil să aibă un nivel ridicat de contaminare cu plastic, pentru că există atât de multe puncte de contact într-o fabrică unde este produs acel aliment”, spune Sathyanarayana.
Reducerea cantității de plastic din lanțul alimentar necesită mai mult decât schimbări în bucătăriile individuale. La nivel global, dacă resturile de plastic care poluează mediul ar fi reduse cu 90%, cantitatea de plastic consumată de oameni în țările cele mai afectate s-ar putea înjumătăți.
„Plasticul este un material ieftin și excelent”, spune Vilde Snekkevik, biolog marin și cercetător în domeniul microplasticelor la Institutul Norvegian pentru Cercetări asupra Apei. „Problema este doar că îl folosim excesiv. Este peste tot.”
Apă
Fie că provine de la robinet sau din sticlă, apa este un alt punct important de expunere la microplastice. Un studiu a constatat că simplul gest de a înfileta și desfileta un capac de plastic de sticlă crește dramatic cantitatea de microplastice găsite în apă. La fiecare răsucire, se generau aproximativ 553 de particule de microplastic per litru de apă.
„Tot mai multe studii arată că în apa îmbuteliată există mult mai multe micro- și nanoplastice decât se credea anterior”, spune Adrian.
Microplasticele se regăsesc frecvent și în apa de la robinet. Un studiu din Marea Britanie le-a identificat în toate cele 177 de probe analizate, fără diferențe semnificative de concentrație comparativ cu apa îmbuteliată. Rezultate similare în China, Europa, Japonia, Arabia Saudită și SUA sugerează că este o problemă la nivel mondial.
Citește și: Microplasticele au ajuns în sângele, oasele și creierul oamenilor. Ce spun cercetătorii despre cum afectează sănătatea
Totuși, acolo unde rezervele sunt sigure pentru consum, apa de la robinet poate fi o opțiune mai bună pentru reducerea expunerii la microplastice. Adrian spune că investiția într-un filtru bun face o diferență vizibilă. Chiar și un simplu filtru cu carbon, precum cele din carafe speciale pentru filtrarea apei, poate elimina până la 90% dintre microplastice.
Însă, chiar dacă apa ta conține puține microplastice, dacă plănuiești să folosești un pliculeț de ceai cu plastic, el poate elibera în ceașcă aproximativ 11,6 miliarde de particule de microplastic și 3,1 miliarde de particule de nanoplastic. Plasticul este adesea folosit în cantități mici pentru a sigila pliculețele care sunt altfel fabricate din hârtie. Unele companii au trecut deja la pliculețe fără plastic.
Ambalaje și recipiente
Apoi este plasticul în care vine ambalată o mare parte din mâncarea noastră.
„Alimentele depozitate în plastic vor conține inevitabil microplastice”, spune Adrian. „Aceasta poate include și doze de aluminiu căptușite cu plastic, cum ar fi o conservă de fasole.”
Simpla deschidere a unui ambalaj din plastic eliberează un val de microplastice. Indiferent dacă folosești foarfece, desfaci plicul cu mâna, îl tai cu cuțitul sau înfiletezi un capac, se pot genera până la 250 de bucăți de microplastic per centimetru, a constatat un studiu australian. „Este de la sine înțeles că repetarea acestor procese de tăiere/desfăcare la aceeași poziție seamănă cu un fierăstrău care generează resturi de material”, notează autorii studiului.
Citește și: Studiu îngrijorător. Oamenii de ştiinţă spun că au descoperit cauza înmulţirii inexplicabile a cazurilor de cancer
Vârsta unui recipient de plastic poate face, de asemenea, diferența. Un studiu din Malaezia a analizat boluri reutilizabile din melamină și a descoperit că, după 100 de spălări, eliberarea de microplastice era de ordinul zecilor față de prima spălare a bolului. (Alte materiale, precum siliconul, se comportă diferit pe măsură ce îmbătrânesc.)
Chiar dacă alimentele stau în recipient doar pentru scurt timp, există totuși oportunități ample de contaminare. În China, un studiu privind microplasticele din mai multe tipuri de recipiente pentru mâncare la pachet a estimat că persoanele care comandă cinci până la zece porții pe lună ar putea consuma între 145 și 5.520 de particule de microplastic provenite din recipiente.
Ustensile de bucătărie
Acum că am scos mâncarea din ambalaj sau din recipientul de depozitare, urmează prepararea.
Punctul de plecare pentru multe feluri de mâncare este tocătorul. Un studiu a analizat feliile individuale făcute pe un tocător și a estimat că între 100 și 300 de particule de microplastic sau nanoplastic ar putea fi generate per milimetru de tăiere. Un studiu din 2023 a constatat că un tip de tocător, fabricat din polietilenă, elibera între 7,4 și 50,7 g de microplastice pe an. Alt tip, din polipropilenă, elibera aproximativ 49,5 g pe an. Ca reper, 50 g reprezintă aproximativ greutatea unei porții generoase de cereale pentru micul dejun.
Este de menționat, însă, că a fost un studiu mic, iar eliberarea de microplastice varia între stilurile de tăiere ale diferitelor persoane și între tipurile de tocătoare – o cantitate atât de mare ar distruge tocătorul după câțiva ani de utilizare.
„Începi să te uiți și este evident, da, desigur, văd [zgârieturile] acolo”, spune Snekkevik, care a publicat în 2024 o recenzie despre sursele de microplastice în bucătărie. „Deci, unde a ajuns plasticul? Trebuie să fi ajuns undeva.”
Citește și: Studiu. Microplasticele pătrund adânc în organismele peștilor, apoi în corpul uman
Uneori, el ajunge direct în mâncarea tăiată pe tocător. În Emiratele Arabe Unite, cercetătorii au raportat în 2022 că carnea cumpărată de la măcelărie sau supermarket conținea microplastice provenind de la tocătoarele din plastic. Aceste microplastice se topesc în timpul gătitului și apoi se solidifică din nou când mâncarea se răcește. Spălarea cărnii timp de trei minute reduce, dar nu elimină complet microplasticele din interiorul ei, au constatat cercetătorii. Analiza unui tocător folosit de măcelar a estimat că, până la sfârșitul duratei sale de viață, acesta pierduse 875 g de plastic.
Vasele de gătit antiaderente zgâriate pot elibera, de asemenea, mii până la milioane de particule de microplastic per utilizare, reprezentând o altă sursă neglijată din bucătărie. Chiar și vasele noi antiaderente, folosite cu un tel moale din silicon, eliberează cantități semnificative de microplastice. La fel, bolurile și blenderele din plastic eliberează particule la fiecare utilizare. De exemplu, mixarea gheții timp de 30 de secunde eliberează sute de mii de particule de microplastic.
Alternativa la ustensilele de plastic
Siliconul este uneori recomandat ca alternativă mai sigură la ustensilele din plastic, dar Adrian spune că nu există dovezi concrete că ar elibera mai puține microplastice. „Deși siliconul este, tehnic, mai stabil și rezistă la temperaturi mai mari decât plasticul de unică folosință, problemele de eliberare și microplasticele nu sunt complet evitate”, explică ea. Totuși, având în vedere stabilitatea sa, folosește și ea unele ustensile din silicon în propria bucătărie.
Snekkevik menționează că siliconul se degradează totuși la temperaturi foarte ridicate. „Deci, este cu siguranță o alternativă bună și ar necesita mai mult decât plasticul pentru a se fragmenta. Dar nu m-aș simți confortabil să spun: da, folosiți numai silicon”, spune Snekkevik. Alte alternative pentru unele ustensile de bucătărie sunt sticla și oțelul inoxidabil.
Există și bioplastice bazate pe chimie verde, concepute să se biodegradeze (spre deosebire de plasticul tradițional), atât în mediu, cât și în organism. „În esență, corpul s-a adaptat să metabolizeze biomateriale și nu s-a adaptat să metabolizeze materiale sintetice”, spune Paul Anastas, profesor de chimie pentru mediu la Universitatea Yale, New Haven, SUA. El spune că chimia verde ne permite să creăm materiale plastice cu riscuri reduse. „Este benign prin design”, adaugă el.
Totuși, multe plastice, cum ar fi paiele din acid polilactic (PLA), au fost promovate ca biodegradabile, dar s-au dovedit a nu fi. Uneori, aceste plastice se fragmentează pur și simplu mai repede în microplastice, spune Snekkevik. „Nu sunt, știți voi, alternativa perfectă și complet ideală încă.”
Căldura și plasticul
Acum că ingredientele sunt pregătite, e timpul să gătim.
În ceea ce privește căldura, cu cât plasticul se încălzește mai mult, cu atât eliberează mai multe microplastice. Un studiu a constatat că recipientele din plastic încălzite la cuptorul cu microunde timp de trei minute pot elibera până la 4,22 milioane de particule de microplastic și 2,11 miliarde de particule de nanoplastic dintr-un singur centimetru pătrat de plastic. Folosirea unor recipiente similare în frigider poate elibera, de asemenea, „milioane până la miliarde” de microplastice și nanoplastice – însă pe o perioadă mult mai lungă, de șase luni, a constatat studiul.
Citește și: Au fost descoperite microplastice în toate testiculele umane studiate. Cercetătorii trag un semnal de alarmă
Turnarea unei băuturi fierbinți într-un pahar de plastic de unică folosință generează, de asemenea, microplastice. Un studiu a testat mai multe tipuri și a constatat că paharele din polipropilenă care conțineau apă fierbinte la 50°C eliberau cele mai multe microplastice – pentru toate tipurile de pahar, contaminarea era mai mică când conținutul era rece. La examinarea paharelor ulterior, cercetătorii au observat că lichidul fierbinte deteriorase suprafața plasticului. Echipa a estimat că o persoană care folosește pahare de plastic de unică folosință o dată sau de două ori pe săptămână ar putea consuma între 18.720 și 73.840 de particule de microplastic pe an.
Există o regulă practică care coincide cu celebra carte de bucate Salt, Fat, Acid, Heat (Sare, Grăsime, Acid, Căldură), scrisă de bucătarul și scriitorul culinar Samin Nosrat. Adrian spune că aceste patru componente pot degrada plasticul în microplastice mai rapid. Într-un bol de plastic pentru amestecat, apa cu sare eliberează de trei ori mai multe microplastice decât apa fără sare, deoarece cristalele de sare freacă suprafața bolului. În plus, Sathyanarayana a descoperit că alimentele cu un conținut ridicat de grăsimi conțin, de asemenea, concentrații mai mari din anumite adaosuri provenite din plastic, care pot fi dăunătoare sănătății.
Curățenia
Acum că masa s-a încheiat, urmează spălarea vaselor.
Bureții de unică folosință pentru bucătărie reprezintă o altă sursă de micro- și nanoplastice. Pentru bureții care aveau o parte mai dură și una mai moale, partea dură prezenta un risc mai mare de eliberare a microplasticelor. Pe măsură ce se uzează, bureții de bucătărie pot elibera până la 6,5 milioane de particule de microplastic per gram. Adăugarea detergentului și a altor produse de curățenie pe burete poate face ca acesta să elibereze și mai multe microplastice.
Pentru alte produse de curățenie din plastic frecvent utilizate, există încă foarte puține cercetări privind eliberarea microplasticelor. Dacă lavetele din microfibră eliberează microplastice în timpul curățării era un subiect mult neglijat atunci când Snekkevik și colegii săi au publicat recenzia în 2024.
Totuși, textilele sintetice sunt bine cunoscute pentru faptul că eliberează cantități mari de microplastice și se crede că reprezintă o sursă principală de poluare cu plastic în oceane.
Ce poți face într-o bucătărie plină de plastic
Snekkevik recomandă să nu reacționăm impulsiv, aruncând toate ustensilele și aparatele din plastic. „Chiar și după ce am scris acest articol, încă am anumite obiecte din plastic în bucătărie”, spune ea. „Nu o să le arunc pur și simplu pe toate și să spun: gata, s-a terminat.”
O strategie este să ne concentrăm pe obiectele care prezintă semne evidente de deteriorare – cum ar fi orice lucru zgâriat, tăiat, exfoliat sau topit. Când apare momentul să înlocuiești oricum obiectul, Snekkevik spune că, de regulă, va alege o alternativă fără plastic. „Dar nu aș lua tot ce este în bucătărie și să arunc totul acum, pentru că nici asta nu ar fi neapărat cea mai prietenoasă metodă pentru mediu.”
Dincolo de farfurie
Alimentele și băuturile pot fi cea mai directă cale prin care microplasticele ajung în sistemul nostru digestiv, dar încă nu este clar ce efect au asupra noastră. Cercetările de până acum privind efectele microplasticelor asupra sănătății intestinelor sunt inconcludente, iar studii pe oameni au fost puține. Unii oameni de știință au sugerat că microplasticele ar putea perturba microbii care trăiesc în intestine sau că unele dintre particulele mai mici ar putea chiar să pătrundă în sânge.
O parte din acest material străin poate rămâne pur și simplu blocat în corpul nostru.
„Plasticele pe bază de combustibili fosili, în formele lor micro și nano, au fost detectate practic în fiecare organ al corpului nostru studiat, inclusiv în artere, creier, sânge, placentă și testicule”, spune Anastas.
Este posibil ca o mare parte din plasticul din corpul nostru să nu cauzeze probleme de sănătate, spune Sathyanarayana. „Se poate argumenta că particulele pot rămâne într-un loc și să fie inerte acolo”, explică ea.
Adrian adaugă că nu există un consens privind cât timp rămâne plasticul în corp sau dacă acesta se acumulează în timp. Astfel, microplasticele pe care le-ai consumat astăzi s-ar putea să nu rămână în corpul tău pentru totdeauna.
Într-adevăr, a fost observat că cel puțin o parte din microplasticele pe care le consumăm regulat trec direct prin organism și sunt eliminate.
Editor : Ana Petrescu
