Peste 400 de semnatari din scena artistică şi culturală reclamă, într-o scrisoare deschisă, că expoziţia „Her Pain, Her Power: Voices of October 7th”, prezentată în parteneriat cu Ambasada Statului Israel în România la Art Safari New Museum, este folosită „pentru a spăla naraţiuni de stat cu limbajul durerii, al feminismului şi al mărturiei artistice”. Semnatarii solicită explicaţii publice, subliniind că expoziţia „rămâne tăcută în faţa realităţilor catastrofale cu care se confruntă femeile şi fetele palestiniene”.
Pornind de la ceea ce spunea Shirin Ebadi, laureată iraniană a Premiului Nobel pentru Pace, despre faptul că „drepturile omului sunt singurul cadru care poate uni toate naţiunile şi toate societăţile”, semnatarii consideră că Art Safari, care se prezintă drept „cel mai iubit eveniment de artă din ţară” şi „cel mai mare organizator de expoziţii din Europa de Est”, a creat un spaţiu public nesigur şi trebuie să fie tras la răspundere”.
Scrisoarea este adresată Ioanei Ciocan, CEO Art Safari, consilierului prezidenţial Sorin Costreie, ministrului Culturii, András István Demeter, preşedintei Comisiei parlamentare „România fără violenţă domestică”, Alinei Gorghiu, şi primarului Sectorului 1, George Tuţă.
„Noi, artiste, artişti, curatoare, curatori, scriitoare, scriitori, lucrătoare şi lucrători culturali, precum şi membri ai scenei artistice din România şi din afara ei, vă scriem în legătură cu expoziţia „Her Pain, Her Power: Voices of October 7th”, prezentată la Art Safari în parteneriat cu Ambasada Statului Israel în România. Vă scriem pentru că credem că arta şi instituţiile culturale nu ar trebui folosite pentru a spăla naraţiuni de stat cu limbajul durerii, al feminismului şi al mărturiei artistice”, au transmis aceştia. Ei spun că „problema începe, înainte de toate, cu textul de perete al expoziţiei, scris într-o voce anonimă şi autoritară, care nu deschide un spaţiu pentru reflecţie critică. Textul propune o singură naraţiune politică, sub acoperirea artei, a durerii femeilor şi a urgenţei morale. În felul acesta, publicului din România i se cere să intre într-un cadru unilateral şi strict controlat al empatiei, în timp ce îi este ascuns contextul mai larg în care apare această expoziţie: rolul Israelului în distrugerea vieţii civile din Gaza şi folosirea documentată a violenţei de gen în maşinăria sa mai largă de război, nu doar în Gaza, ci şi în Cisiordania, Liban şi, cel mai recent, în Iran. UN Women a declarat că peste 33.000 de femei şi fete au fost ucise în Gaza din octombrie 2023 până în prezent”.
Contextualizare adecvată este ceea ce reproşează artiştii şi oamenii din sector despre felul în care este prezentată această expoziţie.
„În lumina tuturor acestor lucruri, concluzionăm că acesta nu este un parteneriat cultural neutru. Art Safari este condus de dumneavoastră, Ioana Ciocan, în calitate de CEO, în timp ce aveţi şi rolul de a reprezenta oficial România într-unul dintre cele mai vizibile foruri internaţionale de artă, ca şi comisar al României pentru Bienala de la Veneţia – un rol oficial pe care La Biennale îl defineşte drept „reprezentantul şi expresia directă” a autorităţii guvernamentale a ţării participante. Prin urmare, Art Safari nu se poate prezenta ca un simplu spaţiu pasiv în timp ce găzduieşte şi reproduce mesaje oficiale de stat fără contextualizare adecvată, fără transparenţă şi fără distanţă etică”.
„Acest lucru este cu atât mai important cu cât expoziţia foloseşte limbajul durerii femeilor, al rezilienţei feminine şi al opoziţiei faţă de violenţa de gen, rămânând în acelaşi timp tăcută în faţa realităţilor catastrofale cu care se confruntă femeile şi fetele palestiniene. Această poziţionare este importantă mai ales în România, unde violenţa împotriva femeilor este gravă şi insuficient abordată la nivel structural. Institutul European pentru Egalitatea de Gen arată că, în 2022, poliţia din România a înregistrat 43.923 de femei victime ale violenţei domestice, reprezentând 76% din totalul victimelor înregistrate în acel an, iar 49 din 77 de victime ale crimelor domestice au fost femei. EIGE notează, de asemenea, că România nu are încă o definiţie juridică a femicidului în Codul Penal, Parlamentul României adoptând legea femicidului doar acum trei zile”.
Semnatarii cer Art Safari să răspundă public şi în detaliu la următoarele:
1. Diligenţă şi evaluare etică
Vă rugăm să explicaţi ce evaluare etică a făcut Art Safari înainte de a intra în acest parteneriat. Ce consilieri interni sau externi au fost consultaţi? Au fost consultate organizaţii feministe din România, specialiste şi specialişti în combaterea violenţei sau cercetătoare şi cercetători independenţi în domeniul genocidului, colonialismului sau al regiunii, înainte de deschiderea expoziţiei?
2. Transparenţă privind finanţarea, autoratul şi controlul instituţional
Vă rugăm să faceţi publice integral toate formele de finanţare directă, sprijinul în natură, subvenţiile de spaţiu, costurile de producţie, transportul, asigurările, sprijinul de comunicare şi sponsorizările legate de Voices of October 7th. Vă rugăm, de asemenea, să clarificaţi exact rolul Ambasadei Statului Israel în România în iniţierea, finanţarea, aprobarea, redactarea, editarea sau revizuirea expoziţiei, a textului de la intrare şi a tuturor materialelor curatoriale şi publice asociate, inclusiv dacă Ambasada a exercitat, în vreun moment, control editorial sau drept de veto.
3. Contextualizare imediată şi corectarea asimetriei instituţionale
Vă rugăm să adăugaţi, la intrare şi lângă textul de perete existent, o declaraţie contextuală clară şi imposibil de evitat, care să recunoască faptul că această expoziţie este prezentată în timp ce Israelul este vizat de un proces în curs pentru genocid la Curtea Internaţională de Justiţie, care a constatat deja că probele invocate de Africa de Sud sunt plauzibile şi a dispus măsuri provizorii, şi în timp ce Amnesty International a concluzionat, într-un raport publicat la 5 decembrie 2024, că Israelul a comis şi continuă să comită genocid împotriva palestinienilor din Gaza. Cerem Art Safari nu doar să contextualizeze public şi la faţa locului această expoziţie, ci şi să îşi asume oferirea unui spaţiu instituţional echivalent vocilor palestiniene, în special vocilor femeilor palestiniene, a căror suferinţă nu poate fi ştearsă fără a transforma cultura într-un instrument de umanizare selectivă.
4. Responsabilitate instituţională în România
O instituţie culturală care invocă limbajul violului, al traumei, al solidarităţii feminine şi al violenţei de gen pentru a încadra o expoziţie realizată în parteneriat cu o ambasadă trebuie să fie pregătită să răspundă şi realităţilor violenţei împotriva femeilor în locul în care activează. Vă rugăm să explicaţi ce eforturi dedicate intenţionează să facă Art Safari pentru femeile şi fetele care se confruntă cu violenţa în România.
Între semnatari se află: Bianca Oana, poetă, producătoare de film, producătoare creativă a Pavilionului României la Bienala Internaţională de Artă de la Veneţia 2022, vice-preşedinte Asociaţia Culturală Manekino, Louis Braddock Clarke, artist, Adina Pintilie, cineastă, artistă reprezentantă a participării României la Bienala Internaţională de Artă de la Veneţia 2022, Cosmin Costinaş, curator, Andreea Lăcătuş, regizoare, producătoare, directoare Festivalul Internaţional de Film Documentar şi Drepturile Omului One World Romania, Andreea Bratosin, lucrător cultural, manager proiect KineDok Romania, Asociaţia One World Romania, Vlad Tāuşance, comunicator, Liliana Basarab, artistă, Flavia Dima, critic şi curator de cinema, poetă, Carla Fotea, producătoare de film, Lea Rasovszky, artistă, co-fondatoare Asociatia MATKA, Andreea Parfenov – regizoare de film, Steve Rickinson, jurnalist & critic media, Ilinca Manolache, actriţă, Brigid O’Shea, curator/ international consultant, Vlad Petri, regizor, Katia Pascariu, actriţă.
