Peste 32 de milioane de oameni din întreaga lume ar putea ajunge să trăiască în sărăcie din cauza consecinţelor economice ale războiului din Iran, ţările în curs de dezvoltare urmând să fie cele mai grav afectate. Într-un raport publicat pe fondul îndoielilor privind fragilitatea armistiţiului, Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) a afirmat că lumea se confruntă cu un „triplu şoc” care vizează energia, alimentaţia şi încetinirea creşterii economice, relatează The Guardian.
Agenţia însărcinată cu combaterea sărăciei a declarat că acest conflict anulează progresele înregistrate în domeniul dezvoltării internaţionale, iar efectele sale se vor resimţi în mod inegal în diferite regiuni.
Alexander De Croo, administrator al PNUD şi fost prim-ministru al Belgiei, a declarat: „Un conflict ca acesta reprezintă un pas înapoi în dezvoltare. Chiar dacă războiul se opreşte, iar un armistiţiu este, evident, foarte binevenit. Dar efectele sunt deja vizibile. Veţi vedea un impact de durată, în special în ţările mai sărace, unde oamenii sunt împinşi înapoi în sărăcie. Acesta este elementul cel mai sfâşietor. Oamenii împinşi în sărăcie sunt foarte adesea cei care au fost odată în sărăcie, au ieşit din ea şi sunt acum împinşi înapoi.”
Preţurile la energie au crescut vertiginos în cele şase săptămâni de la primele atacuri aeriene americane şi israeliene asupra Teheranului, întrucât închiderea strâmtorii Ormuz de către Iran blochează aprovizionarea cu petrol şi gaze a economiei mondiale. Având un efect de domino asupra aprovizionării cu îngrăşăminte şi a transportului maritim global, experţii avertizează că o „bombă cu ceas a securităţii alimentare” a fost pusă la cale pentru ţările în curs de dezvoltare.
Chiar dacă se poate menţine o pace durabilă în Orientul Mijlociu, conducerea Fondului Monetar Internaţional a declarat că „efectele traumatizante” ale conflictului au afectat permanent economia globală.
Publicându-şi raportul în timp ce liderii mondiali se adună la Washington pentru reuniunile de primăvară ale FMI, PNUD a afirmat că este necesară o reacţie globală pentru a sprijini ţările cele mai afectate de consecinţele economice.
Acesta a menţionat că sunt necesare transferuri de numerar ţintite şi temporare pentru a proteja gospodăriile cele mai vulnerabile din ţările în curs de dezvoltare, la un cost de aproximativ 6 miliarde de dolari, pentru a neutraliza şocurile pentru cei care se află sub pragul sărăciei.
De Croo a afirmat că agenţiile internaţionale şi băncile de dezvoltare ar putea oferi sprijinul financiar necesar. „Există un beneficiu economic pozitiv în acordarea de transferuri de numerar pe termen scurt pentru a evita ca oamenii să revină în sărăcie”, a spus el. A doua cea mai bună opţiune ar putea include subvenţii temporare sau cupoane pentru energie electrică sau gaz de gătit.
Cu toate acestea, PNUD a avertizat împotriva acordării de subvenţii generale, deoarece acestea ar sprijini în mod inutil gospodăriile mai înstărite şi ar deveni nesustenabile din punct de vedere financiar pe termen lung.
Prezentând trei scenarii pentru război, s-a constatat că, în cel mai rău caz – care implică şase săptămâni de perturbări majore ale producţiei de petrol şi gaze şi opt luni de costuri ridicate persistente – până la 32,5 milioane de oameni la nivel global ar ajunge în sărăcie.
Raportul a utilizat pragul de sărăcie pentru veniturile medii-superioare, un standard internaţional calculat de Banca Mondială, care este definit ca un venit sub 8,30 dolari pe persoană pe zi.
Jumătate din creşterea globală a sărăciei s-ar concentra în grupul celor 37 de ţări importatoare nete de energie: din regiunea Golfului, Africa, Asia şi statele insulare mici în curs de dezvoltare.
PNUD a afirmat că, în timp ce ţările bogate se află într-o poziţie mai puternică pentru a amortiza consecinţele economice ale războiului, naţiunile din sudul globului au o poziţie de start mai slabă şi se confruntă deja cu constrângeri financiare severe.
Vestea vine în contextul în care guvernele occidentale, inclusiv SUA, Germania, Franţa şi Marea Britanie, îşi reduc cheltuielile pentru ajutor, pe fondul nivelurilor ridicate de îndatorare şi al cererilor de creştere a cheltuielilor pentru apărare.
Cifrele Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, publicate săptămâna trecută, au arătat că ţările din comitetul său de asistenţă pentru dezvoltare au redus cheltuielile pentru ajutor cu 174,3 miliarde de dolari în 2025, cu aproape un sfert mai puţin decât cifra din 2024.
De Croo a declarat că înţelege presiunile cu care se confruntă ţările bogate, dar că reducerile ajutorului vor avea consecinţe negative pe termen lung. „Investiţiile în dezvoltare, ca să o spunem în termeni militari, reprezintă lovitura preventivă supremă. De ce se lansează o lovitură preventivă? Se face pentru a evita izbucnirea unui conflict. Asta face dezvoltarea”, a spus el.
„Dacă investiţi în reducerea sărăciei, în instituţii puternice, în atenuarea schimbărilor climatice şi adaptarea la acestea, acestea sunt elemente care vă vor ajuta să stabilizaţi lumea.”
