În mai puţin de un an, România a obţinut a doua cea mai mare alocare europeană pentru apărare şi a pus în funcţiune cloudul guvernamental. În acelaşi timp, România rămâne ultima ţară din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte utilizarea inteligenţei artificiale de către companii.
La prima vedere, cele trei evoluţii par să aparţină unor domenii diferite. În realitate, ele conturează aceeaşi întrebare strategică: ce face un stat aflat pe flancul estic al Europei cu resursele pe care le are, într-un moment în care securitatea şi tehnologia au devenit imposibil de separat?
România are o poziţie geografică importantă, o industrie IT competitivă şi acces la fonduri europene semnificative. Are însă şi o fereastră de oportunitate care se poate închide rapid. Investitorii nu mai caută doar costuri competitive şi forţă de muncă bine pregătită. Ei caută accesul la surse de energie la preturi avantajoase, infrastructură de comunicaţii, stabilitate economică şi capacitatea statului de a lua decizii legate de investiţii şi de sprijinirea investitorilor.
În această nouă ecuaţie, inteligenţa artificială, cloudul şi apărarea naţională devin cele trei componente ale aceleiaşi infrastructuri strategice.
Inteligenţa artificială: un decalaj pe care lipsa specialiştilor nu îl mai explică
În ultimii doi ani, discuţia despre inteligenţa artificială s-a concentrat în mare parte pe modele, aplicaţii şi demonstraţii. Piaţa începe însă să penalizeze entuziasmul care nu este susţinut de aplicaţii concrete, care să transforme tehnologia în impact vizibil în economie.
Potrivit Eurostat, în 2025 doar 5,2% dintre companiile româneşti cu cel puţin zece angajaţi utilizau inteligenţa artificială, faţă de o medie europeană de 20%. România înregistrează astfel cel mai scăzut nivel din Uniunea Europeană. Nici companiile mari nu fac excepţie: ponderea acestora era de 20,8%, în timp ce media europeană depăşea 55%.
Decalajul este cu atât mai dificil de explicat cu cât sectorul IT românesc contribuie cu aproximativ 6,67% la PIB. Explicaţia nu ţine neapărat de lipsa competenţelor. Ea ţine de fundaţia necesară pentru adoptarea acestor tehnologii: date organizate, sisteme capabile să comunice între ele şi procese pregătite pentru schimbare.
Inteligenţa artificială produce valoare atunci când este integrată în activitatea de zi cu zi a unei organizaţii. Iar această integrare presupune date de calitate şi capacitatea de a redesena procesele interne.
Cloud-ul, infrastructura care poate susţine dezvoltarea AI în România
Pentru mediul privat, cloudul înseamnă scalare, flexibilitate şi eficienţă. Pentru administraţie, înseamnă continuitate operaţională şi servicii publice reziliente. Pentru securitatea naţională, înseamnă control asupra datelor şi capacitatea de a menţine funcţionale serviciile critice în cazul unui atac, al unei defecţiuni majore sau al unei crize geopolitice.
România nu are nevoie de o alegere simplistă între cloud public şi infrastructură proprie. Are nevoie de arhitecturi hibride şi distribuite, care să folosească resursa potrivită pentru fiecare categorie de date şi pentru fiecare tip de aplicaţie.
Unele servicii pot fi optimizate în cloud public. Altele, de la administraţie până la apărare, au nevoie de infrastructură privată, cu un nivel ridicat de control.
În piaţa românească există deja un exemplu relevant: infrastructura de cloud privat guvernamental implementată de Metaminds, cel mai mare integrator de soluţii tehnologice pentru servicii digitale. Proiectul se remarcă prin amploarea sa: peste 500 de servere fizice, peste 80 de sisteme de stocare, mai mult de 300 de echipamente de reţea şi patru centre de date Tier IV, alături de infrastructuri dedicate continuităţii operaţionale şi recuperării în caz de dezastru.
Valoarea unei astfel de infrastructuri nu stă însă doar în dimensiune. Ea demonstrează existenţa unei capacităţi locale de a proiecta, implementa şi opera sisteme în care disponibilitatea, securitatea şi suveranitatea datelor sunt cerinţe de bază, nu elemente adăugate ulterior.
Acesta este un semnal important pentru economie: România nu este doar o piaţă de consum pentru tehnologie. Poate deveni un centru regional pentru infrastructură digitală, administrarea serviciilor IT, securitate, integrare şi operare la scară largă.
Pentru ca toate aceste elemente să ducă la investiţii şi dezvoltare economică, statul trebuie să acţioneze ca un client strategic şi predictibil. Asta înseamnă infrastructuri interoperabile, construite cu o perspectivă clară asupra operării, securităţii şi extinderii lor în timp.
Domeniul apărării a devenit o industrie a rezilienţei
În Europa, apărarea naţională nu mai este privită doar prin prisma achiziţiei de tehnică militară. Războiul din Ucraina a arătat că superioritatea militară depinde, în egală măsură de date, comunicaţii, aplicaţii software. Apărarea modernă este, în esenţă, o industrie a rezilienţei.
Aici se întâlnesc apărarea naţională şi infrastructura de cloud. Sistemele de comandă, infrastructurile critice şi platformele de comunicaţii au nevoie de integrare, rezilienţă şi monitorizare permanentă.
Inteligenţa artificială adaugă un al treilea nivel acestei arhitecturi. Ea poate contribui la analiza unor volume mari de date, detectarea anomaliilor, sprijinirea deciziilor, mentenanţa predictivă şi procesarea rapidă a informaţiilor.
Însa miza nu este transferarea deciziei către algoritmi, ci îmbunătăţirea informaţiilor pe baza cărora oamenii iau decizii: date complete, actualizate, corelate şi disponibile la momentul potrivit.
Prin programul european SAFE, România primeşte 16,68 miliarde de euro, a doua alocare ca mărime după Polonia, sub forma unui împrumut rambursabil în 45 de ani, din care prima tragere poate fi solicitată în octombrie. Până la jumătatea verii fuseseră deja semnate contracte militare de aproximativ 7,5 miliarde de euro.
Structura cheltuielilor spune însă mai mult decât valoarea lor. Proiectele Ministerului Apărării pun accentul pe apărarea antiaeriană, pe tehnologiile anti-dronă şi pe protejarea infrastructurii critice, iar printre instituţiile beneficiare se află şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Serviciul Român de Informaţii, semn că apărarea modernă depinde de reţele şi de date în aceeaşi măsură în care depinde de echipamente.
Întrebarea esenţială este cât din această finanţare se va transforma în capabilităţi pe care România le poate opera, întreţine şi dezvolta singură după încheierea livrărilor.
Numitorul comun: capacitatea de a duce deciziile până la capăt
România trebuie să lege cele trei direcţii într-o strategie coerentă: inteligenţa artificială ca facilitator, cloudul ca infrastructură, pentru un plan rezilient de apărare naţională.
Privite împreună, aceste domenii au aceeaşi condiţie de succes: capacitatea instituţiilor şi a companiilor de a transforma deciziile în sisteme funcţionale, sustenabile pe termen lung.
Finanţarea pentru apărare vine cu obligaţia rambursării. Migrarea în cloud a fost legată de jaloanele PNRR, iar adoptarea inteligenţei artificiale presupune schimbarea proceselor organizaţionale, nu doar achiziţia unor aplicaţii software.
În toate aceste cazuri, diferenţa o fac oamenii care iau deciziile şi rămân responsabili pentru rezultatele lor după semnarea contractelor şi finalizarea proiectelor. Infrastructura cumpărată nu este suficientă dacă nu există competenţe pentru operarea ei, capacitate de întreţinere şi o strategie clară de dezvoltare.
Dacă România va reuşi să conecteze aceste investiţii într-un ecosistem coerent, beneficiile pot depăşi cu mult valoarea centrelor de date şi a contractelor pentru tehnologie militară. România poate atrage bugete de cercetare, furnizori cu grad ridicat de specializare, producţie localizată şi capital instituţional.
Dacă acest proces va eşua, există riscul ca marile proiecte să rămână doar anunţuri, iar cea mai mare parte a valorii economice să fie captată de pieţe care au un proces decizional mai rapid.
Legătura dintre tehnologie şi leadership va fi discutată şi în cadrul conferinţei IMPACT Bucharest, organizata pe 29 şi 30 septembrie, Evenimentul va reuni sesiuni dedicate geopoliticii, inteligenţei artificiale şi leadershipului.
Ovidiu Ghiman, CEO al Metaminds, va participa la o discuţie despre leadership alături de Valentin Stănescu, Dell Technologies, într-o sesiune moderată de Mihai Melinescu, TVR.
De asemenea, Dragoş Costea şi Răzvan Savu, din partea Metaminds, împreună cu Samer Al Jayyusi, Dell Technologies, vor aborda tema inteligenţei artificiale din perspectiva cloudului şi a apărării.
