Pentru mulți dintre noi, un centru pentru vârstnici ar putea fi unul ideal pentru petrecerea ultimelor zile. Astfel de locuri sunt menite să asigure nu doar un trai demn, ci și îngrijirea necesară. Dar dacă v-am spune că în Spania un sat întreg este concentrat în jurul unei astfel de facilități, asigurând accesul la viața bună pe care o aveai înainte, făcând ceea ce-ți place, cu oamenii pe care îi iubești. Poate că sună a iluzie, dar este ceva cât se poate de real.
Pescueza este un sat special – cu trotuare fără bariere și multe alte proiecte fără bariere. Satul din sud-vestul Spaniei are chiar și un cămin pentru vârstnici.
Herminia locuiește în acest centru. În timp ce bătrânii din alte sate sunt adesea forțați să se mute – pentru a locui cu copiii lor sau în centre specializate – ea poate rămâne aici.
„Rămân în satul meu, încă mai am multe de făcut”, susține Herminia Sanson Martin.
Femeia de 85 de ani încă își îngrijește măslinii în fiecare zi.
„Locuiesc în centrul de bătrâni, dar ies oricând vreau. Dimineața îmi pregătesc micul dejun și apoi vin aici. Ah, am vrut să tai și creanga asta.”, susține aceasta.
Regiunea este slab populată. Pescueza are doar 150 de locuitori. Și totuși a rămas în viață, parțial și datorită centrului pentru vârstnici.
Opt pensionari, precum Herminia, locuiesc în această instituție. Alți șase vin pentru îngrijire, în timpul zilei. Constantina are 97 de ani, este cel mai în vârstă locuitor al satului. Are și ea o cameră aici. Cei doi copii ai săi nu mai locuiesc în Pescueza, dar ea n-a vrut să plece.
„Suntem cu toții vecini sau rude. Acolo sunt verii mei, aici e o vecină. Și Herminia la fel. Ea locuia vizavi de mine. Mă înțeleg bine cu toată lumea, sunt fericită”, susține Constantina Rodriguez Llano.
Rezidenții își stabilesc singuri programul zilnic, nimic nu e bătut în cuie. Ceea ce contează sunt oamenii, nu rutina.
Satul prietenos cu oamenii în vârstă și centrul pentru bătrâni sunt administrate de o asociație locală. Pentru președinta Cristina, inițiativa este cheia menținerii localității în viață.
„Păstrăm populația aici. Dacă persoanele în vârstă pot rămâne acasă, economia profită și ea, pentru că acești oameni au nevoie de îngrijire. Asta înseamnă progresul. Atât timp cât există rezidenți aici, există și forță de muncă.”, afirmă Cristina Iglesias Fernandez, directoarea centrului.
În timp ce în alte locuri magazinele se închid, în inima satului există încă un mic supermarket. Almudena vinde alimente, articole de uz casnic – tot ce au nevoie rezidenții. Afacerea beneficiază de pe urma oamenilor din centrul de bătrâni, a angajaților și vizitatorilor.
„Face diferența, desigur. Toți oamenii care nu au plecat fac cumpărături la magazinul meu. Pe de altă parte, supermarketul e important și pentru ei. Beneficiem unii de ceilalți.”, Almudena Salvatierra Diaz, proprietara unui magazin.
José Vicente își face și el cumpărăturile aici. Acum zece ani, în calitate de primar al satului, a contribuit la acest proiect.
„A funcționat pentru că toată lumea a contribuit. Înființarea unui astfel de proiect într-un sat cu 150 de locuitori nu are sens din punct de vedere financiar. Nicio companie nu și l-ar asuma. Funcționează pentru că atât de mulți oameni se oferă voluntari.”, susține Jose Vicente Granado, fost primar.
Dar centrul are nevoie și de subvenții, iar acestea ar putea dispărea curând. Satul speră că totuși centrul va supraviețui.
„Încă nu știm ce se va întâmpla în 2025. Doar cu contribuțiile rezidenților și cu locurile de cazare finanțate din fonduri publice nu am putea menține serviciile în funcțiune.”, susține Cristina Iglesias Fernandez, directoarea centrului.
Herminia, cultivatoare de măslini, speră că acest centru va reuși cumva să continue să funcționeze. Se bucură că și-a asigurat la timp un loc.
„Dacă aș avea vreodată nevoie urgentă de un loc de îngrijire, s-ar putea să nu existe unul. Deocamdată mă descurc bine. În acest fel, am o cameră. O împart cu o altă rezidentă, nu sunt singură.”, susține aceasta.
La fel ca Herminia, mai bine de jumătate dintre locuitorii de aici au peste 60 de ani, număr care va crește. Dar satul este hotărât să facă totul ca să funcționeze.
Editor : A.R.
